DECIZIE nr. 322 din 9 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Albapam” – S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Sebes.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca acelaşi autor a mai ridicat anterior excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi texte, iar prin Decizia nr. 164 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 9 iunie 2003, Curtea Constituţională a respins acea excepţie ca neîntemeiată. Având în vedere ca în cauza de faţa nu au fost invocate elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 260/2003, Judecătoria Sebes a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Albapam” – S.A. din Alba Iulia într-o cauza având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca prevederile art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt contrare dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Astfel, în legătură cu încălcarea art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apărare, se arata ca art. 19 alin. (1) din ordonanţa criticata permite agentului constatator sa încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei în lipsa contravenientului ori a reprezentantului sau, ceea ce face imposibil ca el sa formuleze obiecţiuni la acesta şi sa indice mijloacele de proba de care înţelege să se folosească. Art. 26 din ordonanţa obliga agentul constatator sa comunice înştiinţarea de plată a amenzii înaintea rămânerii definitive a sancţiunii, iar în practica aceasta se întocmeşte tot în lipsa contravenientului, astfel ca şi în aceasta faza „posibilitatea efectuării unei apărări utile este practic nulă”. Încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (6) consta în aceea ca din conţinutul textelor criticate rezultă o răspundere obiectivă, „afectandu-se resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice”, „dreptul la plângere are un caracter formal”, iar plata amenzii lezeaza „proprietatea, care în baza art. 135 alin. (6) din Constituţie este inviolabilă”.Judecătoria Alba Iulia apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât comunicarea înştiinţării de plată o dată cu procesul-verbal nu încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, iar "aplicarea în mod legal a unei amenzi este consecinţa încălcării unei norme legale", executarea ei fiind suspendată pe durata judecării plângerii făcute împotriva procesului-verbal.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă dreptul la apărare al contravenientului, prevăzut de art. 24 din Constituţie. Contravenientul are posibilitatea să se adreseze instanţelor judecătoreşti cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece aplicarea amenzii este consecinţa încălcării legii şi nu o atingere adusă dreptului de proprietate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Arata ca art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal, fără participarea contravenientului. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 31 din ordonanţa, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa de judecată în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, prilej cu care, în prezenta unui avocat, se pot formula apărările considerate necesare. Considera ca aplicarea amenzii pentru săvârşirea unei contravenţii este consecinţa legitima a încălcării normelor legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate, asa cum susţine autorul excepţiei în legătură cu prevederile art. 26 din ordonanţa criticata. Invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/2002, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut:– Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţa, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia.";– Art. 26: "(1) Dacă agentul constatator aplica şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesulverbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia. … (3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 24 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, care prevăd următoarele:– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acelaşi autor a mai ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 alin. (1) şi a art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu o motivare identică, în alte doua cauze aflate pe rolul judecătoriilor Alba Iulia şi Aiud, iar aceste excepţii au fost conexate în faţa Curţii Constituţionale şi respinse ca neintemeiate prin Decizia nr. 164 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 9 iunie 2003. S-a reţinut prin aceasta decizie ca dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât încheierea procesului-verbal de constatare şi sancţionarea contravenţiei în absenta contravenientului are loc numai în situaţia în care nu exista alta posibilitate, iar dispoziţiile ordonanţei prevăd suficiente garanţii pentru împiedicarea unor eventuale abuzuri, contravenientul putându-şi exercită dreptul la apărare prin plângerea introdusă în justiţie împotriva procesului-verbal. De asemenea, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 26 din ordonanţa nu aduc atingere proprietăţii private, declarata ca fiind inviolabilă, în condiţiile legii, de art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece aplicarea sancţiunii este consecinţa încălcării unor reglementări legale.Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Albapam”-S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Sebes.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește