DECIZIE nr. 322 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pharmafarm” – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 martie 2007, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autoarea excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 29 martie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.235/33/2006, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Pharmafarm” – S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva unei dispoziţii de restituire în natură a unei cote dintr-un imobil-construcţie şi a terenului aferent.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Imobilele – terenuri şi construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. … (3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz, a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.” … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, art. 44 alin. (3) privind exproprierea, art. 44 alin. (6) referitoare la despăgubirile cuvenite proprietarului şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a fost supus, în mod constant, controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia şi a statuat că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză, Curtea nu poate reţine criticile autoarei excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate cuprinse în art. 44 – Dreptul de proprietate privată, în art. 11 şi art. 20, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 21 alin. (1), în cadrul controlului de constituţionalitate a acestui act normativ, exercitat înainte de promulgarea legii.Astfel, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a constatat că aceste dispoziţii legale nu vin în contradicţie cu prevederile art. 135 din Constituţie. S-a reţinut, în decizia menţionată, că nedeterminarea concretă a bunurilor ce pot constitui obiect al reparaţiilor, prin restituirea în natură sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, fiind o problemă de legiferare ce cade în competenţa exclusivă a legiuitorului.Cele statuate în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pharmafarm” – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește