DECIZIE nr. 322 din 26 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 şi 96 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 215/2001, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.027/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 275C/2002, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 şi 96 din Legea nr. 215/2001, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie şi de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor două dosare.Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie este de acord cu conexarea celor două dosare.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 275C/2002 la Dosarul nr. 207C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca prevederile art. 96 din Legea nr. 215/2001 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie.Avocatul Toma Dragomir, reprezentantul autorului excepţiei Adrian Stoica şi al părţii Elena Veronica ZamfirCiurezu, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se considera ca prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare între Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale. Astfel, art. 57 din Legea nr. 215/2001 prevede posibilitatea dizolvării numai pentru consiliile locale. În aceasta situaţie discriminarea este determinata de aplicarea, pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a unui text de lege special care nu reglementează dizolvarea sa, şi anume art. 96 din Legea nr. 215/2001, text inaplicabil în condiţiile în care dispoziţiile art. 120 din Constituţie se referă numai la consiliile locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 18 aprilie 2002 şi din 6 iunie 2002, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 şi 96 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în dosarele nr. 1.027/2002 şi nr. 1.028/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie, iar excepţia referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 57 a fost ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al aceleiaşi instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin următoarele:1. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 215/2001, Adrian Stoica invoca încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), „art. 68 lit. b)”, art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 şi 112 din Constituţie, prin aceea ca „se da putere discretionara unor funcţii administrative peste autoritatea unor persoane alese, invingandu-se principiul potrivit căruia legislativul dispune şi administrativul-executivul aplica”.2. Se susţine de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie ca dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 215/2001 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie.În dezvoltarea acestei motivari se arata ca, "deşi potrivit art. 94 din Legea nr. 215/2001, Consiliul General al Municipiului Bucureşti este autoritate deliberativa, dizolvarea este expres prevăzută [în art. 95 alin. (1)] numai pentru consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti”. Aceasta diferenţa de reglementare contravine, potrivit sustinerii autorului excepţiei, dispoziţiei constituţionale conform căreia „Nimeni nu este mai presus de lege”. Totodată se arata ca, în conformitate cu prevederile art. 94 din Legea nr. 215/2001, „autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, cu caracter deliberativ, sunt Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor”. Dispoziţiile „art. 57 şi art. 58 din lege stabilesc doua cazuri de dizolvare pentru consiliile locale: ineficienta şi inactivitatea”, cazuri de dizolvare care „sunt valabile şi pentru consiliile locale ale sectoarelor, potrivit art. 95 alin. (1) din acelaşi act normativ.” Or, susţine autorul excepţiei, din „conţinutul textului criticat (care reglementează doar constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti) nu rezultă ca dizolvarea acestui organ s-ar putea face după reglementarea aplicabilă consiliilor locale”. De aceea, „pentru aceleaşi considerente, dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nu se poate face nici în funcţie de reglementarea prevăzută de lege pentru consiliile judeţene, autorităţi deliberative ale administraţiei publice locale constituite la nivel judeţean”. Se mai arata ca, „de altfel, conform art. 111 din lege, consiliul judeţean se dizolva de drept doar pentru motive de inactivitate, respectiv neintrunirea timp de 6 luni consecutive sau de neadoptare a nici unei hotărâri în trei şedinţe ordinare consecutive”.În concluzie, autorul excepţiei considera ca "nu se putea dispune dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în temeiul art. 96 raportat la art. 57 din Legea nr. 215/2001, texte la care face referire articolul unic al Hotărârii Guvernului nr. 1 din 10 ianuarie 2002„.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 şi 96 din Legea nr. 215/2001 este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 215/2001 este neîntemeiată.În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca aceste prevederi legale, "care cuprind dispoziţii referitoare la organizarea, funcţionarea şi atribuţiile unei autorităţi a administraţiei publice locale, nu au nici o legătură cu art. 16 alin. (2) din Constituţie, inserat în Titlul II din Constituţie şi care se referă la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor". Totodată, Guvernul considera ca textul art. 96 din Legea nr. 215/2001 „este în deplina concordanta cu dispoziţiile cuprinse în alin. (1) şi (2) ale art. 120 din Constituţie, iar dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecaţii, interpretarea acestuia urmând să se facă în mod sistematic”. De altfel, „legea, în ansamblu, dar şi în economia ei, nu cuprinde dispoziţii speciale pentru constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General, fiindu-i aplicabile cele referitoare la consiliile locale în general”. Guvernul mai arata, în punctul sau de vedere, ca „dispoziţiile legale cuprinse în Capitolul II – consiliile locale – sunt, în totalitatea lor, aplicabile şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti (dacă nu exista o dispoziţie derogatorie pentru aceasta autoritate), inclusiv cele din Secţiunea a 4-a, referitoare la dizolvarea Consiliului”. Astfel, rezultă ca aceste reglementări nu sunt aplicabile şi în cazul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Referitor la faptul ca în cuprinsul art. 96 din Legea nr. 215/2001 nu se menţionează în mod expres şi dizolvarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, se apreciază ca aceasta „este mai degraba o imperfectiune a legii decât un motiv de neconstituţionalitate”. Pe de altă parte, se arata ca, „dacă s-ar accepta argumentul adus de autorul excepţiei conform căruia Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu poate fi dizolvat nici potrivit normelor referitoare la dizolvarea consiliilor locale, nici potrivit reglementării pentru consiliile judeţene, ar insemna ca împotriva acestei autorităţi, indiferent de eficienta şi activitatea sa, sa nu se poată lua nici o măsura legală, ceea ce este greu de acceptat ca fiind voinţa legiuitorului”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 121 din Constituţie invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul apreciază ca acestea "nu au nici o legătură cu prevederile art. 96 din Legea nr. 215/2001, deoarece Consiliul General al Municipiului Bucureşti are – potrivit dispoziţiilor acestei legi – natura juridică a unui consiliu local şi nu a unuia judeţean”.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 57 din Legea nr. 215/2001, Guvernul arata ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu sunt incidente în cauza, având un cu totul alt obiect de reglementare. Pe de altă parte, arata Guvernul, propunerea de dizolvare a consiliului local pe care o face prefectul în condiţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 „trebuie apreciată ca o măsura pentru a determina intrarea în legalitate a autorităţii respective şi nicidecum ca o supraapreciere a acestuia în raport cu persoanele alese prin votul cetăţenilor, adică cu primării; sau, după caz, consilierii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 57 şi 96 din Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, care au următorul cuprins:– Art. 57: "(1) Consiliul local poate fi dizolvat dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puţin 3 hotărâri care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.(2) Dizolvarea consiliului local se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului, bazată pe hotărârile judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. … (3) Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest caz procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai efectuează, iar introducerea acţiunii suspenda executarea măsurii de dizolvare. … (4) Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileşte de Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3) sau, după caz, de la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a fost respinsă acţiunea consilierilor. … (5) Până la constituirea noului consiliu local primarul, viceprimarul sau, în absenta acestora, secretarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale oraşului, potrivit competentelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii."; … – Art. 96: "Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător."I. În motivarea excepţiei care are ca obiect dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 215/2001 se susţine ca acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 34 privind dreptul de vot, art. 35 privind dreptul de a fi ales, art. 47 privind dreptul de petiţionare, art. 49 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 52 alin. (2) privind apărarea tarii, art. 68 privind incompatibilităţile pentru deputaţi şi senatori, art. 85 privind numirea Guvernului, art. 95 alin. (1) privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, art. 96 privind vacanta funcţiei de Preşedinte al României, art. 111 privind întrebările şi interpelările şi art. 112 privind moţiunea de cenzura. În esenta, se susţine ca dispoziţiile legale criticate „permit unor persoane numite în funcţii administrative – membri ai Guvernului – sa demita persoane alese prin vot direct şi secret, respectiv consilierii Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la propunerea prefectului – un alt funcţionar numit -, ceea ce este contrar principiului potrivit căruia legislativul dispune şi administrativul-executivul aplica”. În felul acesta, se afirma în susţinerea excepţiei, „se rastoarna un principiu de drept potrivit căruia cine poate mai mult poate şi mai puţin, art. 57 al Legii nr. 215/2001 permitand neconstitutional celui care poate mai puţin să poată şi mai mult”. În aceste condiţii „se aduce o restrangere arbitrară asupra puterilor legislativului de către o structura subordonata din punctul de vedere al prevederilor constituţionale prin care organele alese nu pot fi dizolvate prin acte administrative”.Analizând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiată. Art. 57 din Legea nr. 215/2001 prevede condiţiile şi modalitatea în care poate fi dizolvat consiliul local, posibilitatea consilierilor de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru contestarea hotărârii de dizolvare a consiliului local, organizarea alegerii noului consiliu, precum şi persoanele competente sa rezolve problemele curente până la constituirea noului consiliul local. Existenta acestei reglementări este o concludenta aplicare a dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 120 alin. (2), potrivit căreia consiliile locale şi primării funcţionează în condiţiile legii. Pe de altă parte, legiuitorul este suveran în a stabili dizolvarea consiliului local, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea prefectului, instituind limitele în care acesta poate funcţiona. Aceasta hotărâre, potrivit dispoziţiilor cuprinse la alin. (3) al art. 57 din lege, poate fi contestată în justiţie, ceea ce corespunde prevederilor art. 21 din Constituţie.Curtea retine ca susţinerea potrivit căreia textul art. 57 din Legea nr. 215/2001 ar încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), „art. 68 lit.b)”, art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 şi 112 din Constituţie este neîntemeiată. În realitate dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente în cauza.Cu privire la critica potrivit căreia aceste dispoziţii legale contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât "prevederile art. 57 din Legea nr. 215/2001 permit unor persoane numite în funcţii administrative – membri ai Guvernului – demiterea unor persoane alese prin vot direct şi secret, precum consilierii generali, la propunerea prefectului – un alt funcţionar numit – care face o propunere motivată […]”, Curtea constata ca este neîntemeiată. Posibilitatea Guvernului de a dizolva un consiliu local nu are nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor în stat. Acest principiu se aplică la nivelul autorităţilor publice statale, respectiv în raporturile dintre Parlament – puterea legiuitoare – puterea executivă – Preşedintele României şi Guvern – şi puterea judecătorească. În cadrul acestor puteri şi în raporturile dintre ele se pune problema colaborării şi a existenţei unor contraponderi care să asigure echilibrul acestora. Consiliile locale – comunale, orăşeneşti şi municipale – fac parte din sistemul autorităţilor administraţiei publice locale, ca şi primării, asa cum precizează art. 120 alin. (1) din Constituţie, iar nu din puterea legislativă.Legea nr. 215/2001, făcând aplicarea art. 122 alin. (4) din Constituţie şi a Cartei europene a autonomiei locale, în condiţiile în care acorda autorităţilor administraţiei publice locale – consiliilor locale şi primăriilor – o larga autonomie, consacra şi tutela administrativă, exercitată prin intermediul prefectului – reprezentantul Guvernului în teritoriu -, care se realizează prin controlul respectării legii de către autorităţile administraţiei publice locale, control care poate merge de la acceptarea actelor emise de aceste autorităţi până la sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru anularea lor, în cazul actelor ilegale.II. Prevederile art. 96 din Legea nr. 215/2001 sunt criticate pentru neconstituţionalitate, sustinandu-se ca acestea încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (2), art. 120 şi 121 din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 120: "(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii.(2) Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe. … (3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor."; … – Art. 121: "(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii." … Critica de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 215/2001 se referă, în esenta, la trimiterea pe care textul de lege criticat o face, în ceea ce priveşte constituirea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la prevederile aceleiaşi legi care reglementează atribuţiile consiliilor locale, trimitere pe care autorul excepţiei o considera contrară dispoziţiilor constituţionale invocate.În legătură cu susţinerea autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, care intaresc principiul egalităţii şi al nediscriminarii, Curtea constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu au nici o legătură cu reglementările cuprinse la art. 96 din Legea nr. 215/2001.Curtea Constituţională a stabilit, în jurisprudenta sa, ca "atât art. 15 alin. (1), cat şi art. 16 alin. (1) din Constituţie privesc drepturi cetăţeneşti, garantand egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea autorităţilor sau a demnitarilor în faţa legii" (Decizia nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998). De asemenea, Curtea retine, din examinarea textului de lege criticat, că nu se confirma nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, prin situarea vreuneia dintre autorităţile publice mai presus de lege.În ceea ce priveşte invocarea celorlalte doua texte constituţionale, şi anume art. 120 şi 121, considerate a fi incalcate prin norma legală criticata pentru neconstituţionalitate, Curtea constata ca asa cum rezultă din conţinutul lor, aceste articole prevăd, la nivel constituţional, bazele organizării şi funcţionarii autorităţilor comunale şi orăşeneşti, precum şi cele privind consiliul judeţean, fără a reglementa un statut special pentru autorităţile administraţiei publice de la nivelul municipiului Bucureşti. Astfel, din analiza celor două texte constituţionale se poate deduce intenţia legiuitorului constituant de a lasă pe seama legii organice aceasta reglementare. Or, tocmai aceasta s-a şi realizat, prin dispoziţiile cuprinse în cap. V al Legii nr. 215/2001, intitulat „Administraţia publică a municipiului Bucureşti”, capitol în care este cuprins şi textul de lege criticat. Unele dispoziţii ale cap. V al Legii nr. 215/2001 cuprind reglementări speciale pentru autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, iar alte dispoziţii se limitează a face trimitere la texte ale legii care se referă la autorităţile administraţiei publice din oraşe (de exemplu art. 96 şi 97).Referitor la invocarea unor necorelari dintre diferitele texte ale Legii administraţiei publice locale, Curtea constata ca acestea nu pot forma obiect al contenciosului constituţional, coordonarea legislativă fiind un atribut exclusiv al autorităţii legiuitoare.De asemenea, chiar dacă s-ar pune problema unei omisiuni legislative în cauza, asa cum se susţine prin critica formulată cu privire la art. 96 din Legea nr. 215/2001, Curtea Constituţională constata că nu are competenţa de a „modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”, aceasta fiindu-i expres interzisă prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 215/2001, excepţie ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 215/2001, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în dosarele nr. 1.027/2002 şi nr. 1.028/2002 ale aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește