DECIZIE nr. 322 din 20 noiembrie 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Dan’s Oversea Arpinav” – S.R.L. din Constanta, Societatea Comercială „Felicitas Marketing România” – S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Romservice Corporation” – S.R.L. din Bucureşti, în dosarele nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, nr. 947/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 octombrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 2001, pentru data de 15 noiembrie 2001 şi apoi pentru data de 20 noiembrie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 9 aprilie 2001, 27 aprilie 2001 şi 20 iunie 2001, pronunţate în dosarele nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, nr. 947/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Dan’s Oversea Arpinav” – S.R.L. din Constanta, Societatea Comercială „Felicitas Marketing România” – S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Romservice Corporation” – S.R.L. din Bucureşti în dosarele menţionate, având ca obiect litigii de muncă.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate, prin care s-au instituit asistenţi judiciari cu competenţa de a judeca în prima instanţa, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţie, din care rezultă ca numai judecătorului i se atribuie competenţa de a judeca şi de a impune executarea silită a hotărârilor. Prin instituirea asistentilor judiciari, în calitate de membri cu vot deliberativ în completul de judecată, se nesocoteste principiul independentei judecătorilor, deoarece asistenţii judiciari – unul reprezentând sindicatele, celălalt reprezentând asociaţiile patronale – au anumite interese în judecarea cauzelor şi nu se poate afirma ca pot fi independenţi şi impartiali.Judecătoria Constanta, exprimandu-şi opinia în Dosarul nr. 1.656/2001, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În esenta se arata ca prin introducerea completelor specializate nu se încalcă principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de celelalte legi ale tarii, cu privire la înfăptuirea justiţiei.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia în Dosarul nr. 947/2001, considera ca "alcătuirea completelor de judecată în cazul soluţionării conflictelor de drepturi în prima instanţa este neconstitutionala, incalcandu-se art. 123 şi 125, raportate la art. 1 alin. (3) şi art. 51 din Constituţia României".Judecătoria Sectorului 1, municipiul Bucureşti nu şi-a exprimat opinia în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "din dispoziţiile art. 125 din Constituţie, dar şi din enumerarea domeniilor care fac obiectul legilor organice de la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, rezultă ca legiuitorul este cel care stabileşte modul de organizare a instanţelor judecătoreşti, competenţa şi procedura de judecată". Se mai arata, de asemenea, ca prin compunerea completelor de judecată ce judeca litigii de muncă, dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, nu sunt incalcate nici prevederile art. 123 din Constituţie, deoarece şi aceste complete infaptuiesc justiţia în numele legii. În plus în dosarele nr. 272C/2001 şi nr. 292C/2001, referitor la excepţiile ridicate, se arata ca "asistenţii judiciari trebuie să îndeplinească, potrivit legii, aceleaşi condiţii cerute pentru judecători şi depun acelaşi jurământ ca şi judecătorii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, asa cum este definit de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţa aprobată şi modificată prin Legea nr. 118/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.Dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, au următorul conţinut: „1^1. Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.1^2. Asistenţii judiciari sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi alin. 2. Asistenţii judiciari depun jurământ în condiţiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.1^3. Condiţiile şi procedura de propunere a candidaţilor pentru a fi numiţi asistenţi judiciari, de către Consiliul Economic şi Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considera ca aceste dispoziţii legale încalcă următoarele prevederi ale Constituţiei:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." … – Art. 124: "(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."; … – Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege." … În raport cu susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constata ca, deşi se referă la art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, autorii excepţiei critica numai dispoziţia cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căreia în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecinţa, obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte în cauza de faţa îl constituie art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională constata ca acestea sunt întemeiate pentru următoarele motive:I. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie "România este stat de drept […]", ceea ce implica, între altele, exercitarea funcţiei de jurisdicţie a statului – constând în soluţionarea litigiilor dintre subiectele de drept, persoane fizice sau persoane juridice, cu privire la drepturile lor subiective – prin judecători impartiali şi independenţi care se supun numai legii.Aceste principii sunt consacrate atât prin Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi alte tratate internaţionale la care România este parte, cat şi prin Legea fundamentală a tarii.Astfel, potrivit art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, "Orice persoană are dreptul, în deplina egalitate, să fie ascultata în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi impartial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptată împotriva ei".În acelaşi sens art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (ratificată prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994) prevede că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa […]”.În deplina concordanta cu actele normative internaţionale citate Constituţia României consacra în cap. VI, intitulat "Autoritatea judecătorească", principiile organizării şi infaptuirii justiţiei în ţara noastră. În conformitate cu aceste principii, în România justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege [art. 125 alin. (1)], compuse din judecători independenţi care se supun numai legii [art. 123 alin. (2)].În sistemul Legii noastre fundamentale independenta justiţiei – care, potrivit art. 148 alin. (1), nu poate forma obiect de revizuire a Constituţiei – implica înainte de toate independenta deplina a judecătorilor.În scopul garantarii independentei judecătorilor, prin Constituţie s-a stabilit ca judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Totodată prin Legea fundamentală a fost prevăzută incompatibilitatea funcţiei de judecător cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior (art. 124), precum şi interdicţia participării acestora la activitatea partidelor politice [art. 37 alin. (3)].Cu aceeaşi finalitate, prin Constituţie a fost instituit, ca o a treia componenta a autorităţii judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii, compus în exclusivitate din magistraţi aleşi de Parlament, care are ca principala funcţie asigurarea inamovibilităţii, a independentei şi a imparţialităţii judecătorilor, prin propunerile de numire a acestora pe care le face Preşedintelui României, prin puterea de decizie în ceea ce priveşte promovarea în funcţie şi transferarea judecătorilor, precum şi prin rolul de consiliu de disciplina al judecătorilor.Pe baza textelor constituţionale menţionate, Curtea retine ca justiţia este în exclusivitate o funcţie a statului, care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie, se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, fiind exclusa posibilitatea desfăşurării activităţii de jurisdicţie de către alte structuri sau de către persoane ori instituţii private. Curtea retine, de asemenea, ca activitatea de judecată se înfăptuieşte, în numele legii, exclusiv de către membrii acestor instanţe, adică de judecători, întrucât doar cu privire la aceştia se proclama prin art. 123 alin. (2) din Constituţie ca sunt independenţi şi se supun numai legii. În consecinţa, este exclusa posibilitatea de a se atribui puterea de judecată, împuternicirea de a spune dreptul şi altor persoane decât judecătorilor.II. Curtea constata ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care s-a stabilit ca în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, contravin art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţia României.Astfel, potrivit textelor de lege criticate prin excepţiile de neconstituţionalitate, unul dintre asistenţii judiciari reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele şi sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social. Participarea asistentilor judiciari la judecarea cauzelor, cu vot deliberativ şi – ţinând seama de compunerea completului de judecată – cu posibilitatea de a-l majoră pe judecător, este contrară principiului imparţialităţii justiţiei, deoarece ei nu sunt, asemenea judecătorilor, în slujba legii, ci reprezintă organizaţii interesate în modul de soluţionare a cauzelor la judecarea cărora participa. Pe de altă parte asistenţii judiciari nu prezintă garanţiile de independenta stabilite prin Constituţie în cazul judecătorilor. Astfel ei nu sunt inamovibili şi nici nu li se interzice sa exercite alte funcţii publice sau private ori să facă parte din partide politice. În aceste condiţii asistenţii judiciari pot fi expusi ingerintelor, presiunilor şi influentelor din partea organizaţiilor pe care le reprezintă, a partidelor din care eventual fac parte sau a altor factori străini actului de justiţie. Cu alte cuvinte asistenţii judiciari nu sunt independenţi, iar lipsa lor de independenta afectează însăşi independenta justiţiei.Numiţi în funcţie de către ministrul justiţiei şi având – potrivit art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 226/2000 privind condiţiile şi procedura de propunere de către Consiliul Economic Social a candidaţilor în vederea numirii ca asistenţi judiciari – statut de funcţionari publici, asistenţii judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanţele de judecată, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile Constituţiei, decât o activitate de asistenţa la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.Faţa de aceasta interpretare a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională constata ca, în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 şi 125, este necesară reconsiderarea jurisprudenţei sale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că dispoziţiile legale menţionate, care prevăd ca hotărârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de Societatea Comercială "Dan's Oversea Arpinav" – S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, de Societatea Comercială "Felicitas Marketing România" – S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 947/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi de Societatea Comercială "Romservice Corporation" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti, şi constata ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care se stabileşte ca hotărârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituţionale.Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește