DECIZIE nr. 322 din 18 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autoarei excepţiei, care reiterează argumentele expuse în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.179/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat "prevede sarcini legate de îndeplinirea unor atribuţii de serviciu în termene de 20 şi, respectiv, 5 zile, însă nu se prevăd sancţiuni pentru nerespectarea acestor termene, astfel încât se încalcă dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie". De asemenea, mai arată că "prin inexistenţa unor sancţiuni pentru nerespectarea acestor termene, procurorii şi lucrătorii de poliţie beneficiază de un avantaj ilegal şi anticonstituţional, fiind practic plasaţi deasupra legii", ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, neexistând nici o contradicţie între reglementările legale criticate şi prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor care formulează plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, în mod nediscriminatoriu. Totodată, consideră că autorul excepţiei critică dispoziţiile legale menţionate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:– Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";– Art. 278^1 alin. 3: "Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul."Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) conform cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele ale art. 124 alin. (1) şi (2), referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii şi la o justiţie unică, imparţială şi egală pentru toţi.Examinând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată că acestea nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate. În realitate, autoarea excepţiei este nemulţumită de modul de respectare, în cauza dedusă judecăţii, a termenului de 20 de zile de rezolvare a plângerii de către procuror (art. 277 din Codul de procedură penală) şi a termenului de 5 zile de trimitere a dosarului de către parchet la instanţa de judecată (art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală), ceea ce, în opinia sa, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (2), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”. Prin urmare, nu intră în competenţa Curţii verificarea modului de respectare a unor termene legale în raport de situaţiile de fapt. Nerezolvarea plângerii în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală poate atrage, pentru procuror, aplicarea unei sancţiuni disciplinare, iar nerespectarea termenului prevăzut în art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, o posibilă sancţiune cu amendă.De altfel, textele de lege criticate nu conţin nici o prevedere de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 alin. (1) şi (2). În acest sens este şi Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, precum şi Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, în care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 277 şi, respectiv, cele ale art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește