Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 29 septembrie 2003
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere
Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crownpak” – S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.880/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Rutiera Română, prin consilier juridic Carmen Sacasean, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Autorităţii Rutiere Române arata ca excepţia ridicată este neîntemeiată şi solicita respingerea acesteia, deoarece textele legale criticate nu au legătură cu dreptul la libera circulaţie pe care autorul excepţiei îl considera încălcat.Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca dreptul la libera circulaţie nu este încălcat prin dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, iar celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei privesc ocrotirea dreptului de proprietate şi regulile economiei de piaţa, care nu au incidenţa în speta.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.880/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crownpak” – S.R.L. din Sag într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Autoritatea Rutiera Română.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, care condiţioneaza desfăşurarea transportului rutier în interes propriu de includerea în obiectul de activitate al societăţii comerciale a activităţii de transport rutier, împiedica folosirea mijloacelor de transport aflate în proprietatea societăţii comerciale, dacă aceasta nu are ca obiect de activitate şi transportul, incalcand astfel prevederile art. 25 alin. (1), referitoare la dreptul la libera circulaţie, ale art. 41 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, ale art. 134 şi 135 din Constituţie.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ considera ca ridicarea excepţiei este nejustificată, întrucât condiţiile impuse de art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 nu ingradesc exerciţiul dreptului la libera circulaţie, consacrat de art. 25 alin. (1) din Constituţie, şi nu sunt contrare nici prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 134.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, având în vedere ca art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 nu condiţioneaza desfăşurarea unui transport în interes propriu de calitatea de operator de transport, neingradind exerciţiul dreptului la libera circulaţie, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Constituţie. Nici dreptul de proprietate, garantat prin art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, nu este atins, întrucât orice persoană fizica sau juridică se poate bucura de folosinţă mijloacelor de transport pe care le deţine, cu condiţia ca aceasta activitate sa nu constituie transport public. De asemenea, nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 şi 135 din Constituţie, deoarece ordonanţa criticata se referă exclusiv la activitatea operatorilor de transport.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. Arata, în acest sens, ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la libera circulaţie al cetăţenilor, "necuprinzand dispoziţii care să vizeze acest drept, ci se referă la una din condiţiile în care operatorii de transport realizează transportul rutier în interes propriu". Dispoziţiile art. 41 alin. (1), ale art. 134 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, iar sub aspectul criticii referitoare la inserarea transportului în obiectul de activitate a societăţii comerciale, considerată de autorul excepţiei ca fiind o obligaţie, excepţia apare ca inadmisibila, întrucât o asemenea obligaţie "nu este prevăzută, în mod expres, în ordonanţa".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, prima ordonanţa aprobată cu modificări şi completări, iar cea de-a doua respinsă prin Legea nr. 105/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000.Textul de lege criticat are următoarea redactare:Art. 11 – "Transportul rutier în folos propriu este efectuat fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natura ori în servicii al acestuia şi se realizează, în principal, în următoarele condiţii: […]b) este o activitate accesorie sau auxiliara a celorlalte activităţi ale operatorului de transport;" … În susţinerea excepţiei ridicate, autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 25 alin. (1): "Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.";– Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii."; … – Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea.(2) Proprietatea este publică sau privată. … (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. … (4) Bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. … (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. … (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Analizând textul de lege care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu au nici o legătură cu dreptul la libera circulaţie. Art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantează dreptul persoanelor la libera circulaţie, drept care se exercită în condiţiile stabilite de lege, fără nici o legătură cu activitatea de transport de mărfuri, bunuri sau persoane.O eventuala restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul că proprietarii unor mijloace de transport nu le pot folosi în mod liber, s-ar putea retine numai dacă textul de lege criticat ar avea înţelesul pe care îl atribuie autorul excepţiei. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997, în forma sa actuala, nu reglementează utilizarea în interes propriu sau personal a tuturor mijloacelor de transport rutier, indiferent de deţinătorii lor, ci numai activităţile de transport rutier efectuate de operatorii de transport autorizaţi şi licentiati în acest scop.În acest sens art. 8 din ordonanţa prevede că "operatorii de transport rutier pot efectua transporturi rutiere publice şi/sau în interes propriu în condiţiile prezentei ordonanţe". Art. 9 şi 11 prevăd condiţiile în care se efectuează transportul rutier public, respectiv transportul rutier în interes propriu. Ambele articole se referă exclusiv la operatorii de transport rutier, fără a îngrădi dreptul altor persoane de a utiliza pentru transport în folos propriu sau personal mijloacele de transport pe care acestea le deţin cu titlu legal.În consecinţa, textul de lege criticat nu ingradeste exerciţiul dreptului de proprietate garantat de art. 41 alin. (1), nu atinge principiile ocrotirii în mod egal de lege şi al inviolabilitatii proprietăţii private, prevăzute de art. 41 alin. (2) şi de art. 135 alin. (6), şi nu lezeaza nici cerinţele economiei de piaţa, înscrise în art. 134 din Constituţie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crownpak” – S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.880/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––––