DECIZIE nr. 321 din 3 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.020/285/2009, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Rusu în dosarul mai sus menţionat, având ca obiect rejudecarea după extrădare a unei cauze penale în care instanţa a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au interpretat greşit fapta şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită. Mai arată că procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, nu i s-a permis studierea actelor din dosarul penal, iar instanţa de judecată a dat curs solicitărilor sale în mod discreţionar. Totodată, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 5^2 referitoare la prezumţia de nevinovăţie din Codul de procedură penală.Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei, acesta fiind nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, având următorul cuprins: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (3) privind asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 cu privire la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept, ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor şi ale art. 34 referitoare la sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin cereri individuale din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la prevederile art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie, respectiv raportate la dispoziţiile art. 20 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 referitoare la nediscriminare, ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, ale art. 48 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul de apărare, ale art. 49 privind principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, ale art. 51 referitoare la domeniul de aplicare a Cartei, ale art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, ale art. 53 referitoare la nivelul de protecţie şi ale art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, iar eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii sale, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea reţine că a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".Totodată, autorul excepţiei invocă contradicţia dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 5^2 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 3.020/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește