DECIZIE nr. 320 din 20 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 848/2001 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal răspund: Primăria Municipiului Onesti prin consilier juridic, Societatea Comercială "Onedil" – S.A. Onesti prin consilier juridic şi Consiliul Local al Municipiului Onesti prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 256C/2001 la Dosarul nr. 216C/2001. Părţile prezente şi reprezentanta Ministerului Public nu se opun conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea celor două dosare. Se face apelul şi în Dosarul nr. 256C/2001 unde, fiind vorba de aceleaşi părţi, situaţia prezentei este aceeaşi ca în Dosarul nr. 216C/2001.Reprezentantul Primăriei Municipiului Onesti solicita admiterea excepţiei, arătând ca prin Legea nr. 219/1998 s-au acordat privilegii societăţilor comerciale create prin reorganizarea regiilor autonome de interes local, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cărora economia României este o economie de piaţa în care statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi concurenta loiala între agenţii economici. Prin Decizia nr. 136 din 2 mai 2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998.Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Onesti pune aceleaşi concluzii ca şi reprezentantul autorului excepţiei.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Onedil" – S.A. Onesti solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate deoarece, Curtea Constituţională admiţând într-o alta cauza excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 219/1998, aceasta a devenit inadmisibila.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca o dată ce Curtea Constituţională s-a pronunţat, constatând neconstituţionalitatea art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998, excepţia a devenit inadmisibila potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii ale normei legale criticate excepţia este neîntemeiată şi se solicita respingerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 8.933/2000, şi prin Încheierea din 8 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 848/2001, Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Onesti, în ambele dosare ale acelei instanţe, având ca obiect anularea unei hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Onesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca prin textul de lege criticat se încalcă principii de bază ale organizării şi funcţionarii administraţiei publice locale prevăzute la art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie, care consacra autonomia locală.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate, considera excepţia intemeiata, întrucât textul criticat "este neconstitutional deoarece se încalcă prevederile art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie privind principiul autonomiei locale în rezolvarea treburilor publice din oraşe şi comune".Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca textul de lege criticat "nu aduce atingere principiului autonomiei locale, ci, dimpotriva, consacra acest principiu, reglementand competenţa consiliilor locale de a concesiona bunurile în cauza, în condiţiile prevăzute de lege". De altfel, potrivit punctului de vedere exprimat de Guvern, însuşi textul constituţional face trimitere la lege, prevăzând "în mod expres ca primării şi consiliile locale funcţionează ca autorităţi administrative autonome în condiţiile legii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, text care are următorul cuprins: „(1) Bunurile proprietate publică ori privată a statului, oraşului sau comunei, precum şi activităţile şi serviciile publice de interes naţional sau local se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societăţilor comerciale sau companiilor naţionale ori societăţilor naţionale, înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activităţi ori servicii. Contractul de concesiune se încheie cu autoritatea concedenta competenţa pe o durată care se stabileşte prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean ori local de înfiinţare a societăţii comerciale respective.(2) Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea. … (3) În cazul privatizării companiilor naţionale ori a societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale, înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut încheiat contract de concesiune în condiţiile alin. (1), concedentul poate cere renegocierea acestuia." … Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind incalcate de prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 119: "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.";– Art. 120 alin. (2): "Consiliile locale şi primării funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 119 şi la art. 120 alin. (2) din Constituţie. Prin aceasta decizie, pronunţată ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar, s-a statuat ca prevederile art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor sunt neconstituţionale în măsura în care autorităţile publice sunt obligate sa atribuie direct, prin contract de concesiune, bunurile proprietate publică sau activităţile şi serviciile publice de interes local unor persoane juridice nominalizate. Referitor la celelalte dispoziţii ale art. 40 din Legea nr. 219/1998, Curtea a reţinut ca acestea sunt constituţionale.Pentru a se pronunţa soluţia de constatare a neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998, Curtea a decis ca textul respectiv încalcă dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.De asemenea, prin Decizia nr. 144 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 26 iulie 2001, Curtea având de soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, a respins, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la prevederile art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, având în vedere decizia anterioară, prin care a fost constatată neconstituţionalitatea acestui text. Totodată Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate pentru celelalte prevederi ale art. 40 din Legea nr. 219/1998, întrucât a reţinut ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Faţa de aceasta jurisprudenta a Curţii, cu privire la dispoziţiile art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998, declarate neconstituţionale, se constată că în cauza de faţa sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, în acest caz excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale art. 40 din Legea nr. 219/1998, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, aceasta urmează să fie respinsă ca nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Onesti în dosarele nr. 848/2001 şi nr. 8.933/2000 ale Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare, cu privire la celelalte dispoziţii ale art. 40 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește