DECIZIE nr. 320 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii. Face referire la hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, considerând că aceasta are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 154 alin. (2) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că prevederile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe articole, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind respinse. Cu privire la hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, menţionează că aceasta nu are relevanţă în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.261/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Leon Nica într-o cauză având ca obiect anularea în parte a Hotărârii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 13 din 27 octombrie 1997 şi recunoaşterea dreptului legitim de acces în clădirea publică a Camerei Deputaţilor prin toate intrările, cu obligarea pârâtului la daune morale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că instituirea taxelor judiciare de timbru reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale invocate. Arată că prevederile legii criticate golesc de conţinut normele constituţionale care garantează accesul liber la justiţie, taxele judiciare de timbru fiind o piedică în realizarea actului de justiţie. Susţine că legea criticată este neconstituţională, în integralitatea sa, întrucât consacră un regim privilegiat pentru o parte din cetăţeni, asigurând discriminarea unor subiecte de drept aflate într-o situaţie identică sau similară. În acest sens, arată că partea adversă în dosarul de fond, respectiv Camera Deputaţilor, nu este obligată să plătească taxa judiciară de timbru. De asemenea, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi din raportarea acesteia la prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este constituţională, având în vedere că Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţii judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Consideră că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie gratuit în toate cazurile.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Consideră că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie, în toate cazurile, gratuit şi, de asemenea, observă că dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare. Menţionează că normele legale criticate nu sunt contrare nici celorlalte prevederi din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Totodată, face referire la deciziile nr. 423/2004, nr. 215/2004, nr. 453/2005, nr. 845/2006 şi nr. 935/2007, în care Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) relative la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) şi (2) – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 alin. (1) şi (2) – Fidelitatea faţă de ţară, art. 56 alin. (1), (2) şi (3) – Contribuţii financiare, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura Parlamentului, art. 82 – Validarea mandatului şi depunerea jurământului, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) relative la delegarea legislativă, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea de către stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private şi ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi.Totodată, autorul excepţiei susţine că legea criticată încalcă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe articole, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit şi, în acest sens, s-a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii, care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti, să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a reţinut că legea criticată nu încalcă nici prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea a arătat, de asemenea, că scutirea autorităţilor publice, inclusiv Camera Deputaţilor, de taxele judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că acestea, fiind finanţate de la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească o taxă ce revine aceluiaşi buget. Curtea a statuat că principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Curtea a reţinut că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.Curtea a observat că plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, ce rezultă din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."Totodată, în aceeaşi decizie, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.Curtea reţine, de asemenea, că Legea nr. 146/1997, atât în întregul său, cât şi pe articole, a format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare şi la art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi la art. 20, 21, 53, 56, 57 şi 154 din Constituţie.Astfel, prin deciziile nr. 47 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, nr. 215 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, nr. 262 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, nr. 427 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 5 iulie 2006, nr. 846 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Totodată, autorul excepţiei critică Legea nr. 146/1997 şi prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 54 alin. (1) şi (2) – Fidelitatea faţă de ţară, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura Parlamentului, art. 82 – Validarea mandatului şi depunerea jurământului, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) relative la delegarea legislativă, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea de către stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. Examinând această susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia.Curtea constată, de asemenea, că hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, invocată de autor, nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.În fine, Curtea reţine că, în şedinţa publică, autorul excepţiei a susţinut şi contrarietatea prevederilor Legii nr. 146/1997 în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 148 şi ale art. 154 alin. (2), însă Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere că nu se regăsesc în notele scrise ale autorului şi nici nu au fost menţionate în încheierea instanţei de fond prin care Curtea a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește