DECIZIE nr. 32 din 6 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorNicolae Popa – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale de care depinde soluţionarea cauzei, iar excepţiile formulate cu încălcarea acestor prevederi legale sunt inadmisibile. În aceste condiţii, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ (care a sesizat Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de neconstituţionalitate asupra dispoziţiei legale, de care, într-adevăr, depinde soluţionarea cauzei) nu a dispus însă şi suspendarea judecării cauzei, ci a pronunţat soluţia în cadrul acesteia, se solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al acelei instanţe.Prin Adresa nr. 2.591 din 1 august 2000 Curtea Constituţională a solicitat Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ sa i se trimită dosarul de fond, în scopul soluţionării sesizării de neconstituţionalitate, solicitare intemeiata pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa înregistrată sub nr. 2.690 din 9 august 2000, a răspuns ca dosarul solicitat se afla pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, în vederea soluţionării recursului declarat de către Primăria Municipiului Medias împotriva Deciziei civile nr. 246/A din 10 martie 2000, iar prin Adresa înregistrată sub nr. 2.768 din 17 august 2000 a trimis o copie de pe aceasta decizie, prin care se solutionase cauza în care fusese ridicată excepţia de neconstituţionalitate ce constituie obiectul prezentului dosar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca "penalitatea de 0,20% este legală şi nu conventionala, impusa însă peste voinţa părţilor, astfel ca ea contravine prevederilor constituţionale".Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considera ca aceasta este intemeiata şi pertinenta, deoarece textul de lege criticat încalcă libertatea contractuală şi impune majorări legale în cuantum de 0,20% pentru fiecare zi de întârziere, contravenind astfel "prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituţie prin care statul trebuie să asigure libertatea contractuală şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie în desfăşurarea activităţilor economice". Se conchide ca aceeaşi dispoziţie legală impune în sarcina beneficiarilor de servicii comunale penalităţi de întârziere, care se calculează de la depăşirea termenului de 30 de zile, calculat de la înmânarea actului de plată, iar pe de altă parte se prevede că suma totală a penalitatilor nu poate depăşi cuantumul debitului. În acest mod se ingradesc drepturile părţilor implicate în raporturile juridice încheiate în temeiul Legii nr. 4/1981, astfel cum a fost modificată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, arătând ca autorul excepţiei nu a indicat căror dispoziţii constituţionale le contravine textul de lege criticat şi nici alte motive de neconstituţionalitate, fiind astfel incalcate prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora orice sesizare adresată Curţii Constituţionale trebuie motivată. Încălcarea acestor dispoziţii imperative are drept consecinţa imposibilitatea exercitării controlului, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate. În sprijinul acestor sustineri se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale (deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 36 din 17 februarie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Asupra fondului excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, la care face referire instanţa de judecată, deoarece stabilirea cuantumului penalitatilor, prin justa lui dimensionare, determina întărirea disciplinei contractuale în efectuarea plăţilor în circuitul economic şi protejarea interesului public în activitatea economică. Pe de altă parte, se mai arata ca obligaţia de a plati penalităţile nu izvorăşte, în cauza, din lege, ci din contractul de gospodărie comunală încheiat de părţi, pe baza acordului lor de voinţa, contract ce cuprinde inclusiv clauza referitoare la plata penalitatilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Din examinarea Încheierii din 10 martie 2000 şi a actelor dosarului rezultă ca Primăria Municipiului Medias a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ, în cadrul unui proces având ca obiect judecarea apelului împotriva sentinţei Tribunalului Sibiu, prin care primăria a fost obligată la plata unei sume pentru prestaţii facturate, în temeiul dispoziţiilor legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Prin aceeaşi încheiere instanţa de apel a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia ridicată, însă, astfel cum rezultă din practicaua Deciziei civile nr. 246/A, pronunţată la 10 martie 2000, a respins totodată cererea de suspendare a judecării cauzei, cerere formulată de autorul excepţiei, şi s-a pronunţat, în fond, asupra apelului. Instanţa de judecată a procedat în acest fel, deşi a considerat ca excepţia este "pertinenta" şi intemeiata, exprimandu-şi opinia ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 134 alin. (2) din Constituţie, deoarece "Statul trebuie să asigure libertatea contractuală şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie în desfăşurarea activităţilor economice".Curtea retine ca, procedând astfel, instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca: „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspenda.” Prin aceasta dispoziţie legală s-a constituit o garanţie procesuala menita să asigure părţilor litigante exercitarea dreptului de a se apara, inclusiv împotriva judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstitutionala. Ca urmare a faptului ca instanţa a refuzat, în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, solutionand apelul, excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea Constituţională a fost sesizată a devenit inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, care au următorul cuprins: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi ori a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare de care depinde soluţionarea cauzei. […](6) Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională." … Analizând sesizarea de neconstituţionalitate din perspectiva acestor prevederi legale, Curtea observa ca una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei excepţii de neconstituţionalitate o constituie împrejurarea ca aceasta să se refere la o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa, de care depinde soluţionarea cauzei. Or, în speta, instanţa de judecată, solutionand – în fond – apelul, a considerat în mod implicit ca textul criticat pentru neconstituţionalitate nu era esenţial pentru soluţionarea cauzei, iar prin decizia pe care a pronunţat-o înainte de sesizarea Curţii Constituţionale a făcut inutila trimiterea excepţiei la Curtea Constituţională, deşi, în mod inexplicabil, aceeaşi instanţa a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este nu numai pertinenta, ci şi intemeiata.În aceste condiţii excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentului dosar urmează să fie respinsă ca inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește