DECIZIE nr. 32 din 25 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Călăraşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul 423/P/2004, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate îngrădesc libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, precum şi libertatea de exprimare a creaţiilor de orice fel prin intermediul presei scrise, formatoare de opinie la rândul său. Se arată că sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public şi îl împiedică pe ziarist să scrie despre fapte săvârşite de persoane publice.Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie trebuie interpretate prin corelare şi cu dispoziţiile cuprinse în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, care stabilesc limitele libertăţii de exprimare: ocrotirea demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei, precum şi a dreptului la propria imagine. Stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni, în acord cu dispoziţiile Constituţiei, nu constituie o cenzură a libertăţii de exprimare şi nici o împiedicare a accesului persoanei la informaţiile de interes public.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine constituie valori supreme, a căror protecţie se realizează inclusiv prin mijloace de drept penal. Incriminarea, prin textul de lege criticat, a faptelor care aduc atingere demnităţii persoanei este permisă atât de Constituţie, prin art. 30 alin. (6), cât şi de dispoziţiile art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind necesară pentru existenţa unei societăţi democratice.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată în acest sens că libertatea de exprimare nu este absolută şi poate suferi restrângeri în măsura în care acestea sunt necesare pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor altuia, una dintre aceste restrângeri fiind incriminarea calomniei, prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal. Totodată, se arată că prevederile criticate nu contravin nici art. 31 alin. (1) din Constituţie, deoarece dreptul la informaţie garantează accesul persoanei la orice informaţie de interes public, dar nu în orice condiţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, potrivit cărora "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) privind dreptul persoanelor la informaţie, având următorul conţinut:– Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.";– Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit."Se susţine, în esenţă, că sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu aceleaşi critici, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 181 din 22 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 13 mai 2004, respectiv prin Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004.Prin deciziile menţionate, respingând excepţia ca neîntemeiată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care incriminează şi sancţionează faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), care reglementează libertatea de exprimare. Curtea a reţinut în acest sens că libertatea de exprimare, astfel cum a este consfinţită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinţei înscrise la alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, în concordanţă şi cu art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertăţii de exprimare, după cum urmează: "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora […]."Cu aceleaşi prilejuri Curtea a mai constatat că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informării corecte a persoanei.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Călăraşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește