DECIZIE nr. 32 din 24 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală



Florin Bucur Vasilescu- preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 538/1998 al Judecătoriei Orastie, judeţul Hunedoara.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Pompiliu Bota şi Liana Olaru. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondata, considerând ca prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apărare. Mai arata ca aceste dispoziţii nu sunt de natura sa împiedice exercitarea dreptului la apărare, întrucât scopul instituirii lor a fost tocmai acela de a asigura o mai buna administrare a justiţiei. S-a avut în vedere ca posibilitatea de a ataca în mod separat încheierile de şedinţa ar putea genera blocaje şi întârzieri în derularea procesului penal. Totodată considera ca textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 538/1998, Judecătoria Orastie, judeţul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota.În motivarea excepţiei, autorul acesteia considera ca dispoziţiile textului de lege criticat sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îi permit sa atace cu apel încheierile date în prima instanţa decât o dată cu fondul, lipsindu-l astfel de dreptul de a-şi formula apărările pe care le crede necesare.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază ca aceasta este "vadit nefondata", deoarece prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare garantat de Constituţie prin art. 24 alin. (1). Se mai arata ca inculpatul are posibilitatea de a folosi căile de atac prevăzute de lege, încheierile date în prima instanţa putând fi atacate de el o dată cu fondul. Totodată inculpatul are dreptul în tot cursul procesului să fie asistat de un avocat.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece prin încheierile date în prima instanţa nu se soluţionează fondul cauzei şi, în orice caz, ele pot fi atacate totdeauna cu apel o dată cu fondul cauzei. Conform art. 24 alin. (2) din Constituţie, părţile au dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, dispoziţii care, în opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor, nu pot fi considerate a fi incalcate prin textul de lege criticat. În final se arata ca prin dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 Constituţia conferă legiuitorului dreptul de a reglementa procedura de judecată şi condiţiile în care hotărârile judecătoreşti pot fi atacate şi reformate. Opţiunea legiuitorului cuprinsă în art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală nu este de natura a leza dreptul la apărare. În final preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate nu au fost incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare prevăzut la art. 24 din Constituţie, întrucât încheierile date în prima instanţa pot fi atacate cu apel o dată cu fondul. Totodată aceste dispoziţii se completează cu alte drepturi şi garanţii prevăzute de Codul de procedură penală, toate acestea determinând respectarea cerinței prevăzute la art. 24 alin. (1) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12 şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următoarea redactare: "Încheierile date în prima instanţa pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul."Autorul excepţiei considera ca acest text este neconstitutional, deoarece încheierea data în prima instanţa nu poate fi atacată cu apel, separat, ci numai o dată cu fondul, şi astfel îi este încălcat dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Referitor la încălcarea, prin prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, Curtea observa ca aceasta critica nu poate fi primită, deoarece opţiunea legislativă adoptată de legiuitor în textul de lege menţionat, potrivit căreia încheierile date în prima instanţa nu pot fi atacate cu apel decât o dată cu fondul, nu este de natura a aduce atingere prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24, referitoare la dreptul la apărare, conform cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Posibilitatea de a ataca pe calea apelului încheierile date în prima instanţa numai o dată cu fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-şi angaja apărător sau de a beneficia, în condiţiile legii, de un apărător numit din oficiu.De altfel, din susţinerile autorului excepţiei nici nu rezultă ca pe parcursul procesului, datorită dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, ar fi fost împiedicat să îşi angajeze un avocat sau să îşi formuleze apărările asa cum credea de cuviinţă, pentru a se putea confirma ipoteza nerespectării dreptului sau la apărare, consfintit de art. 24 din Constituţie, pretins încălcat de dispoziţia procesuala penală criticata.Din acelaşi motiv nu poate fi pusă în discuţie nici violarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al cărui text este următorul: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Este de remarcat în acest sens faptul ca autorul excepţiei nu precizează care dintre reglementările cuprinse în prevederile de mai sus se afla în conflict cu art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru a se putea retine ca în cauza şi-ar găsi aplicaţie prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale".În realitate nemultumirea autorului excepţiei cu privire la conţinutul art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală transgresata în plan constituţional rezida nu în obstacularea dreptului sau la apărare, ci în faptul ca el nu ar dispune de o cale de atac distinctă cu privire la conţinutul unei încheieri şi care să fie separată de posibilitatea de a contesta fondul cauzei prin intermediul apelului.Or, aceasta vizează un alt aspect de constituţionalitate, şi anume cel legat de exerciţiul căilor de atac, în sensul unei posibile neconstitutionalitati a textului criticat, care nu oferă posibilitatea atacarii separate a încheierii, legand-o în mod obligatoriu de contestarea fondului cauzei.Sub acest aspect Constituţia României prevede, prin dispoziţiile art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar prin dispoziţiile art. 128, ca "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Aceasta înseamnă ca reglementarea în detaliu a competentei, procedurilor şi a celorlalte aspecte legate de înfăptuirea actului de justiţie se afla în aria de reglementare a legiuitorului, care este liber sa aprecieze asupra lor, cu respectarea, desigur, a tuturor drepturilor ce revin părţilor şi a garanţiilor procesuale ce sunt destinate să asigure efectivitatea lor.Reglementarea actuala din Codul de procedură penală, criticata prin excepţia de faţa, nu lipseşte partea interesată de dreptul de a ataca încheierile pronunţate de instanţe în cauzele penale, iar faptul ca exerciţiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei cai de atac pentru orice încheiere pronunţată în instanţa pe parcursul soluţionării cauzei.Dimpotriva, s-ar putea susţine chiar ca reunirea posibilităţilor de apelare, asa cum este concepută prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, este de natura să contribuie la celeritatea soluţionării cauzelor – mai cu seama în procesul penal -, fiind astfel conformă cu prevederile art. 6 pct. 1 din convenţia citata mai sus, în sensul asigurării condiţiilor de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil şi cu respectarea celorlalte exigente conţinute în acelaşi text.În acest sens Curtea retine ca prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevăd posibilitatea atacarii cu apel a încheierilor date în prima instanţa, numai o dată cu fondul, nu şi separat, legiuitorul român a asigurat o mai buna administrare a justiţiei, prin evitarea unor blocaje şi întârzieri în desfăşurarea procesului penal. În acest mod procesul se poate soluţiona într-un termen incontestabil mai redus, fără a fi întârziat de soluţionarea apelurilor care s-ar declara separat împotriva încheierilor date în prima instanţa şi care prin natura lor nu soluţionează fondul cauzei, dar pot conduce la amânarea rezolvarii ei.Criticile de neconstituţionalitate fiind astfel neintemeiate, excepţia urmează a fi respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 538/1998 al Judecătoriei Orastie, judeţul Hunedoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2000.PREŞEDINTE, conf. univ, dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Marioara Prodan––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește