DECIZIE Nr. 32*) din 21 martie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteIoan Deleanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorValer-Vasile Bica – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:Prin Încheierea din 22 august 1995, pronunţată în Dosarul nr. 1.796/C/1995, Tribunalul Timiş, Secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 221/1960 şi ale H.C.M. nr. 792/1960, excepţie ridicată în faţa instanţei de către contestatorii Botyan Iosif, Botyan Ilka şi Balasz Estera şi care constituie obiectul Dosarului Curţii nr. 124 C/1995.Prin Încheierea din 28 septembrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 1.117/C/1995, Tribunalul Timiş, Secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 221/1960 şi a prevederilor H.C.M. nr. 792/1960, excepţie ridicată în faţa instanţei de către contestatorii Szabo Gabor şi Szabo Ana, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii nr. 125 C/1995.Prin Încheierea din 4 octombrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 1.892 C/1995, Tribunalul Timiş, Secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a a prevederilor H.C.M. nr. 792/1960, excepţie ridicată în faţa instanţei, prin avocat Popa Constantin Gheorghe, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii nr. 126 C/1995.În toate cauzele, părţile au invocat neconstituţionalitatea Decretului nr. 221/1960 şi a H.C.M. nr. 792/1960, pe motiv ca dispoziţiile acestora contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 20, art. 41 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 125 alin. (3), art. 135 alin. (1) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, ceea ce creează o inegalitate între diferiţi titulari ai dreptului de proprietate privată.Încheierea din 22 august 1995, pronunţată în Dosarul nr. 1.796/C/1995, înregistrat la Tribunalul Timiş, Secţia civilă, nu cuprinde, în sensul celor prevăzute de art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale părţilor pentru susţinerea sau combaterea excepţiei, nici opinia instanţei asupra excepţiei.Prin Încheierea din 28 septembrie 1995 a Tribunalului Timiş, Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1.117/C/1995, instanţa şi-a insusit punctul de vedere al Curţii Constituţionale, exprimat prin Decizia nr. 132 din 23 noiembrie 1994.Prin Încheierea din 4 octombrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 1.892/C/1995, Tribunalul Timiş, Secţia civilă, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.CURTEA,examinînd încheierile de sesizare, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Decretului nr. 221/1960 şi ale H.C.M. nr. 792/1960 raportate la prevederile Constituţiei, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate care au fost formulate şi înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.Deoarece încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale provin de la aceeaşi instanţa, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, iar în doua dintre litigiile pe rolul instanţei are calitate de parte acelaşi creditor-urmăritor, în scopul mai bunei administrări a justiţiei, fiind întrunite cerinţele art. 164 din Codul de procedură civilă, urmează să se conexeze Dosarele nr. 125 C/1995 şi nr. 126 C/1995 la Dosarul nr. 124 C/1995.Cu privire la constituţionalitatea prevederilor Decretului nr. 221/1990, Curtea s-a pronunţat deja prin deciziile nr. 132 din 23 noiembrie 1994 şi nr. 128 din 6 decembrie 1995, rămase definitive.Prin Decizia nr. 132 din 23 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 221/1960. În motivarea deciziei s-a arătat, între altele, ca, deşi în condiţiile actuale nu mai exista organizaţii socialiste, prevederile decretului arătat sunt aplicabile în unele situaţii. Garantarea dreptului de proprietate – arata instanţa – implica, potrivit art. 41 alin. (6) din Constituţie, şi respectarea de către proprietar a obligaţiilor ce îi revin în aceasta calitate şi deci instituirea unei proceduri de executare silită, pentru ipoteza în care nu-şi îndeplineşte de buna voie obligaţiile, nu poate fi privită ca neconstitutionala. În legătură cu faptul dacă trebuie să se urmeze aceeaşi procedura de executare în toate cazurile, s-a arătat ca este necesar să se observe ca art. 41 alin. (2) din Constituţie are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, dar dispoziţiile amintite nu pun semnul egalităţii între proprietatea privată şi proprietatea publică, în ce priveşte protecţia juridică a acestora. Instituirea, deci, de către legiuitor, a unei proceduri de executare diferita de cea de drept comun, dacă se referă la alte situaţii decît cele avute în vedere de art. 41 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi considerată contrară legii fundamentale. Dintr-o asemenea perspectiva, prevederile Decretului nr. 221/1960 sunt aplicabile în unele situaţii, urmînd însă ca, în aplicarea lui, să se ia în considerare modificările impuse de adoptarea Constituţiei din 1991. În contenciosul constituţional a cărui rezolvare a făcut obiectul Deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 1994, ţinând seama de caracterul instituţiei ce avea calitatea de creditor-urmăritor, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 31 şi 32 din Decretul nr. 221/1960.Prin Decizia nr. 128 pronunţată de Curtea Constituţională la 6 decembrie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 28 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 15 mai 1996, admitindu-se excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 221/1960, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile acestuia referitoare la executarea silită împotriva persoanelor fizice a creanţelor băneşti ale organizaţiilor socialiste sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, în prezent fostelor organizaţii socialiste fiindu-le aplicabile normele de drept comun în materie.Soluţia din aceasta ultima decizie este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel ca excepţiile invocate în cauzele de faţa sunt lipsite de obiect şi interes. Aceasta întrucît creditori-urmăritori sunt doua persoane juridice de drept privat, Societatea Comercială "Banc Post" – S.A. şi Banca "Dacia Felix" – S.A., precum şi o persoană fizica, Vasilescu Marioara, asa încât prevederile Decretului nr. 221/1960 nu sunt aplicabile.Faţa de acestea, excepţiile de neconstituţionalitate invocate urmează să fie respinse ca vadit nefondate.De altfel, potrivit art. 116 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, la data intrării sale în vigoare (90 de zile de la publicare), Decretul nr. 221/1960 se abroga.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 164 din Codul de procedură civilă, în unanimitate, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Dispune conexarea dosarelor nr. 125 C/1995 şi nr. 126 C/1995 la Dosarul nr. 124 C/1995.2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate vizind Decretul nr. 221/1960 şi H.C.M. nr. 792/1960, invocate în dosarele Tribunalului Timiş nr. 1.796/C/1995, nr. 1.117/C/1995 şi nr. 1.892/C/1995.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 21 martie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Valer-Vasile Bica––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește