DECIZIE nr. 32*) din 19 februarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative



––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Costica Bulai – preşedinteLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 mai 1996, pronunţată în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative. Excepţia a fost invocată de reclamantul Manta Dragomir, în cadrul unei acţiuni civile.În motivarea excepţiei autorul considera contractul de locaţiune ca fiind "un atribut al proprietăţii". Acest contract presupune doua părţi – locator şi locatar – şi consimţământul valabil pentru ambele părţi. Or, se arata în argumentarea excepţiei, "puterea legislativă, prin Legea nr. 17/1994, s-a substituit proprietarului, fără a fi indrituita constituţional”. Autorul excepţiei considera, în sensul celor arătate, ca prelungirea prin lege a contractelor de închiriere încalcă o serie de texte ale Constituţiei, şi anume: art. 41 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7), art. 135 alin. (1) şi alin. (6).În afară de invocarea încălcării unor prevederi constituţionale, autorul excepţiei se adresează Curţii Constituţionale şi pentru ca aceasta să constate ca în litigiul civil în care el are calitatea de reclamant nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 17/1994, de vreme ce contractul de închiriere invocat în speta fusese încheiat pentru un termen ce expirase în anul 1993. „Prevederea Legii nr. 17/1994 privind prelungirea contractelor nu poate fi aplicată în cazul în speta, deoarece – arata autorul – nu se poate prelungi ceea ce nu mai exista”.De asemenea, sunt invocate, în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, principii şi texte din legislaţia civilă.În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu a consemnat punctul sau de vedere asupra excepţiei invocate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât au fost necesare insistente repetate în aceasta privinta. În cele din urma instanţa a comunicat Curţii opinia sa, în sensul că Legea nr. 17/1994 „este conformă cu Constituţia”.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile din Legea nr. 17/1994 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată.Cu privire la constituţionalitatea textelor Legii nr. 17/1994, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin doua decizii şi anume:– prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, în care, sesizată potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, Curtea a stabilit ca art. 1-4 din legea amintita sunt constituţionale;– prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 135 din 5 noiembrie 1996, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, în care, soluţionând, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, o excepţie de neconstituţionalitate a art. 5 din Legea nr. 17/1994, Curtea a respins excepţia.Astfel cum rezultă din formularea excepţiei de neconstituţionalitate, ca şi din motivarea acesteia, se constată că ea se referă la art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994, iar textele constituţionale, a căror încălcare este invocată, sunt acelea avute în vedere şi în Decizia nr. 30/1994 a Curţii Constituţionale. Este adevărat ca, în plus faţă de textele constituţionale invocate în decizia menţionată, autorul excepţiei se referă şi la art. 135 alin. (6) al legii fundamentale; acest alineat, care se referă la inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private, nu aduce însă elemente noi şi semnificative în aprecierea constituţionalităţii măsurilor dispuse prin Legea nr. 17/1994.Urmează ca excepţia să fie respinsă ca vadit nefondata, întrucît nu exista motive pentru modificarea practicii Curţii.În ceea ce priveşte problemele legate de aplicabilitatea, în procesul civil, a prevederilor Legii nr. 17/1994 la raporturile de locaţiune între părţile în litigiu, acestea urmează să fie rezolvate de instanţele ordinare. Nefiind vorba despre chestiuni de constituţionalitate, Curtea Constituţională nu are competenţa de a le soluţiona.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:CURTEAÎn numele legiiDECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, invocată de Manta Dragomir în Dosarul nr. 2.158/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 19 februarie 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Maria Bratu ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește