DECIZIE nr. 32 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.856/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.856/42/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a anulat decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece condiţiile de autorizare pentru un antrepozit fiscal şi obligaţiile antrepozitarului autorizat sunt atât de oneroase şi de restrictive încât apar incompatibile cu statul de drept.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale deoarece reglementarea unor măsuri menite să asigure plata accizelor datorate sau prevederea posibilităţii de a fi revocată autorizaţia nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la libertatea economică, această libertate exercitându-se numai în condiţiile legii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin măsurile prevăzute de dispoziţiile criticate, statul îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura libertatea comerţului.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispoziţii modificate prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.În prezent, dispoziţiile criticate au următorul cuprins:– Art. 180 (Condiţii de autorizare) alin. (1) lit. b): "Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: […]b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme;"; … – Art. 183 (Obligaţiile antrepozitarului autorizat) alin. (1) lit. c): "Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe: […]c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;"; … – Art. 185 (Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei) alin. (3): "Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.”Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul fiscal stabilesc condiţiile de autorizare a unui antrepozit fiscal şi obligaţiile antrepozitarului autorizat. De asemenea, legiuitorul a instituit sancţiuni pentru nerespectarea acestor obligaţii, ceea ce dă expresie obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, în deplină concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, acest imperativ nu poate fi realizat decât prin respectarea legislaţiei economice, în ansamblul său, de către toate persoanele care participă la activitatea economică, statul având nu numai dreptul, dar şi obligaţia de a interveni pentru crearea unui cadru juridic corespunzător apărării intereselor generale.Astfel, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora instituirea unor condiţii de autorizare a unui antrepozit fiscal şi a obligaţiilor antrepozitarului autorizat contravin libertăţii economice sunt neîntemeiate, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă se realizează în condiţiile legii.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora România este stat de drept, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.856/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește