DECIZIE nr. 319 din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Constantin Amarandei şi Olga Amarandei în Dosarul nr. 1.171/86/2011 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 804D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 825D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Maria Tudoran în Dosarul nr. 3.060/118/2011 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 825D/2011 la Dosarul nr. 804D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 825D/2011 la Dosarul nr. 804D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 16 şi 17 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.171/86/2011 şi nr. 3.060/118/2011, Tribunalul Suceava – Secţia civilă şi Tribunalul Constanţa – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţii ridicate de Constantin Amarandei şi Olga Amarandei, respectiv de Maria Tudoran în cauze având ca obiect restituirea contribuţiilor de asigurări de sănătate plătite şi desfiinţarea pe viitor a plăţii acestora.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că pensia reprezintă o creanţă asupra statului, pe care acesta este obligat să o garanteze şi să o ocrotească. Ca atare, reţinerea unei sume de bani cu titlu de contribuţii de asigurări sociale din cuantumul pensiei reprezintă o încălcare a dreptului constituţional la pensie, dar şi a dreptului la un nivel de trai decent.Se mai susţine că pensia reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât reţinerea contribuţiei menţionate reprezintă o ingerinţă a autorităţilor publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului. Reducerea cuantumului pensiei echivalează cu o expropriere ce nu îndeplineşte exigenţele convenţionale ale textului mai sus invocat.Modul în care se aplică această cotă asupra cuantumului pensiei este şi el discriminatoriu, în sensul că pensiile sub 740 lei sunt scutite de la plata acestei cote, celor între 741-780 lei li se aplică parţial cota, iar celor care depăşesc 780 lei li se aplică întreaga cotă de 5,5%.În fine, se apreciază că pensia este un drept câştigat şi prin obligaţia impusă prin textul de lege criticat se realizează o dublă impunere a contribuabilului, respectiv o dată în cursul vieţii active, când acesta plăteşte contribuţia de asigurări de sănătate, contribuţie percepută din salariu, şi a doua oară în cursul vieţii pasive, când acesta plăteşte contribuţia de asigurări de sănătate, contribuţie percepută din pensie. Or, o atare soluţie legislativă este contrară principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale.Tribunalul Suceava – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 56 din Constituţie nu limitează obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor la o anumită perioadă de timp, respectiv perioada prestării unei activităţi remunerate, iar o astfel de sarcină este impusă tuturor cetăţenilor ţării care sunt în măsură să contribuie la cheltuielile publice prin impozite şi taxe.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Acestea au următorul cuprins: „(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei.”Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 cu referire la dreptul la pensie, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a actelor obligatorii ale Uniunii Europene. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţie, art. 17 privind dreptul de proprietate şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 4 alin. (3) teza a doua şi a treia privind obligaţiile statelor membre şi art. 6 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) privind protecţia drepturilor fundamentale din Tratatul privind Uniunea Europeană.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Prin deciziile nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012, nepublicate încă la momentul pronunţării prezentei decizii*), instanţa constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.__________Notă …
*) Deciziile Curţii Constituţionale nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.II. Având în vedere jurisprudenţa sa în domeniu (Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012, deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012), potrivit căreia dobândirea calităţii de asigurat a unei persoane este condiţionată de plată contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar această contribuţie, în privinţa pensionarilor, se exprimă şi prin aplicarea unor cote asupra veniturilor din pensie realizate, Curtea constată că ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului exceptarea întregului cuantum al pensiei de la plata unor astfel de contribuţii sau deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare, indiferent de valoare, asupra căreia nu se calculează contribuţia de asigurări de sănătate, această opţiune a sa fiind cenzurabilă, potrivit celor 3 decizii menţionate, exclusiv pe criteriile prevăzute de art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 47 – Nivelul de trai şi art. 56 – Contribuţii financiare. Opţiunea legiuitorului trebuie să ţină cont de faptul că, în mod corelativ, prin instituirea scutirilor menţionate, creşte efortul financiar al statului pentru plata contribuţiei aferente acestora, statul fiind nevoit să suporte, în temeiul art. 1 alin. (3) şi art. 34 din Constituţie, contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru asiguraţii care intră în sfera de protecţie a legii.Aşadar, Curtea Constituţională nu neagă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili o atare contribuţie asupra întregului cuantum al pensiei, asupra unei părţi a acesteia văzută ca diferenţă între întregul cuantum al acesteia şi o valoare predeterminată în mod echitabil şi raţional sau, dimpotrivă, chiar de a stabili să scutească de la plata contribuţiei veniturile realizate din pensie, cu condiţia respectării textelor constituţionale mai sus menţionate.III. În măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea.Devin, astfel, incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile. În consecinţă, Curtea reţine că într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituţionalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a unor astfel de excepţii de neconstituţionalitate, merită a fi menţionate Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, Decizia nr. 145 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Decizia nr. 1.148 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţării deciziilor nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, care încă nu s-a realizat*)) a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.________Notă …
*) Deciziile Curţii Constituţionale nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.IV. Curtea statuează că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin acestea urmează a se aplică de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica deciziile Curţii Constituţionale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunţate de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.Aşadar, raporturile juridice stabilite între asigurat şi stat în legătură cu contribuţiile la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate deja reţinute până la data publicării deciziei Curţii Constituţionale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012, facta praeterita şi nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curţii Constituţionale, ceea ce este inadmisibil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicate de Constantin Amarandei şi Olga Amarandei în Dosarul nr. 1.171/86/2011 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă, precum şi de Maria Tudoran în Dosarul nr. 3.060/118/2011 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește