DECIZIE nr. 319 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate de partea Bogdan Rădulescu împotriva deciziei de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 168 alin. (2) din Codul muncii este contrar principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării. Astfel, consideră că acest text de lege îl plasează procesual pe angajator într-o poziţie dezavantajoasă faţă de salariat, întrucât prevede, sub sancţiunea nulităţii, un număr foarte mare de menţiuni şi precizări pe care trebuie să le conţină decizia de sancţionare disciplinară, elemente ce ar putea fi clarificate şi de instanţa judecătorească, în virtutea rolului său activ.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu instituie niciun fel de discriminare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, întrucât drepturile şi obligaţiile ce revin angajatorilor şi angajaţilor acestora nu decurg din calitatea acestora de cetăţeni, ci de părţi ale contractului de muncă, acestea constituind categorii diferite, cu drepturi şi obligaţii corelative specifice fiecărei categorii, supuse legislaţiei muncii. De asemenea, arată că textul de lege criticat este conceput astfel încât să prevină eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum şi pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii dispuse. Elementele obligatorii pe care le prevede acest text de lege vizează atât asigurarea garantării dreptului fundamental la muncă, precum şi asigurarea accesului la justiţie pentru apărarea acestui drept constituţional, în cunoştinţă de cauză, cât şi asigurarea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii propuse, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti competente.Avocatul Poporului consideră că art. 268 alin. (2) din Codul muncii este constituţional, dispoziţiile sale urmărind să asigure stabilitatea raporturilor de muncă şi apărarea intereselor legitime atât ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorilor, fără a institui niciun fel de discriminare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; … b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; … c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; … d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; … e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; … f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată." … În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, a desfăşurării acestora în condiţii de legalitate şi a respectării drepturilor şi îndatoririlor ambelor părţi ale raportului juridic de muncă. În acelaşi timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă.Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi, în mod special, încetarea raportului de muncă din voinţa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.Menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să constate temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.Angajatorul, întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei şi legalităţii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, menţiunile şi precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare şi pentru instanţa judecătorească, în vederea soluţionării legale şi temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.De altfel, Curtea constată că aceste considerente au fost reţinute şi prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 45 din Constituţie, a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 9.831/3/LM/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește