DECIZIE nr. 319 din 26 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002.Excepţia a fost ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin mandatar Sabin Baltac, lipsind cealaltă parte, Primăria Cernavoda, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Mandatarul autorului excepţiei solicita sa pună concluzii în faţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.Curtea, deliberând, respinge solicitarea mandatarului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 330/2002, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Ionel Petru Constantinescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 contravine prevederilor art. 114 alin. (4), art. 92 alin. (2) şi ale art. 93 alin. (1) din Constituţie. Autorul excepţiei susţine ca, deşi potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie „În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă”, aceasta prevedere ar trebui coroborata cu cea cuprinsă în art. 93 din Legea fundamentală, care reglementează „măsurile excepţionale pe care le poate lua Preşedintele României când instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţara ori în unele localităţi şi solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia”, precum şi cu art. 99 alin. (1), potrivit căruia „În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului”. Or, conchide acesta, „în Monitorul Oficial al României din iunie 2001 nu exista publicat un decret prezidential conform art. 92 din Constituţie, de care primul-ministru sa fi luat cunoştinţa”.De asemenea autorul excepţiei mai susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 contravine şi prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) şi ale art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât Guvernul a emis o ordonanţa de urgenţă într-un domeniu în care nu era abilitat, modificând o lege organică.Referindu-se la prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, autorul excepţiei susţine ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie, deoarece „Guvernul României a decis prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, art. 4 alin. 1, ca restituirea se face pe alt amplasament, contrar voinţei proprietarului”.Instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate, deoarece interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este însă prevăzută la alin. (4) al art. 114 din Constituţie. De asemenea arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât "prin reconstituirea pe alte amplasamente sau acordarea de despăgubiri se instituie garanţii eficiente ale dreptului de proprietate în situaţii cum este cazul în speta, când ratiuni de salvgardare a unui interes public se opun la restituirea terenurilor aflate pe amplasamentele iniţiale".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. Se arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat ca ordonanţele de urgenta pot reglementa în domeniul legilor organice, cu respectarea cerinței constituţionale privind existenta cazului excepţional. Cu privire la raportarea textelor legale criticate la dispoziţiile art. 92 şi 93 din Constituţie, arata ca acestea nu sunt relevante în cauza, întrucât utilizarea expresiei "cazuri excepţionale" în art. 92 din Constituţie are în vedere situaţia în care Preşedintele României poate supune aprobării Parlamentului mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate după declararea mobilizării. Privitor la art. 93 din Constituţie, arata ca expresia "starea de urgenţă" înscrisă în art. 93 din Constituţie nu este aceeaşi cu expresia "măsura excepţionala" înscrisă în art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.Guvernul apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001), ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.Curtea constata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată şi se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificări, pastrandu-se însă soluţia legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a ordonanţei de urgenta nr. 102/2001 acest text are următoarea redactare:"Art. 4^1. – Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla bazine piscicole naturale şi bazine piscicole amenajate, sere sau plantaţii de hamei în funcţiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă exista suprafeţe suficiente, sau se acordă despăgubiri în condiţiile legii."Autorul excepţiei susţine ca prevederile ordonanţei de urgenta, în general, contravin art. 114 alin. (1) şi (4), art. 92 alin. (2), art. 93 alin. (1) şi art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 4 din ordonanţa de urgenţă, asa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 400/2002, acesta susţine ca ele ar contraveni prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie.Criticile de neconstituţionalitate vizează două categorii de aspecte.I. Un prim aspect se referă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, în general, pe motiv ca aceasta ar încalcă prevederile art. 114 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 72 alin (3) lit. k) din Constituţie.Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând nemijlocit din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei delegării legislative.În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, Curtea Constituţională – prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 – a decis ca împrejurările concrete avute în vedere de initiatorul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 reprezentau un caz excepţional, care impunea măsuri cu caracter de urgenta în scopul finalizarii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.II. Un alt aspect priveşte neconstituţionalitatea art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001. Autorul excepţiei critica acest text pe motiv ca restituirea terenurilor foştilor proprietari, pe alte amplasamente, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât „unica situaţie de nerestituire prevăzută de Constituţie, este exproprierea pentru cauza de utilitate publică conform art. 41 alin. (3) din Constituţie”.În legătură cu acest aspect Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, statuand următoarele: "Chiar dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. Asa fiind, […] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate".Atât considerentele, cat şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002, excepţie ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește