DECIZIE nr. 319 din 14 iunie 2005

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 19/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 17 august 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 158 30/05/2002
ActulREFERIRE LADECIZIE 132 26/04/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 264
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecătoriei Tecuci.La apelul nominal sunt prezente părţile Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu, lipsind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 172 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 166 D/2005 şi nr. 172 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Părţile Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu nu se opun măsurii conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 172 D/2005 la Dosarul nr. 166 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, Felix-Sorin Ofiţeru şi Paul-Cristian Chivu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 4 februarie 2005 şi 13 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 3.625/2004 şi nr. 20.767/2004, Judecătoria Tecuci şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat şi, respectiv, de Constantin Gheorghe în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează o discriminare între inculpaţii aflaţi în stare de libertate şi cei aflaţi în stare de deţinere şi, de asemenea, că încalcă dreptul la apărare al inculpaţilor aflaţi în stare de libertate, întrucât nu reglementează obligaţia instanţei de a comunică rechizitoriul, în copie, şi acestora din urmă.Judecătoria Tecuci apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se arată că inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţă de rechizitoriu la arhiva instanţei la care se găseşte dosarul şi, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului său la apărare.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţă de rechizitoriu la arhiva instanţei la care se găseşte dosarul şi, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului său la apărare şi, de asemenea, nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, respectiv celor ale art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, ci urmăreşte evitarea unei discriminări între inculpatul aflat în stare de libertate şi cel aflat în stare de deţinere. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile legale criticate a dreptului la apărare se arată că nu poate fi reţinută, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoştinţă oricând, personal sau prin apărător, de actele dosarului.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu instituie privilegii sau discriminări, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deţinere de a-şi organiza apărarea în condiţii cât mai apropiate de cele ale inculpatului aflat în stare de libertate. Se arată totodată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece, fiind citat de instanţă, acesta are dreptul de a lua cunoştinţă oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele procedurale prevăzute de lege.În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanţei competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere".Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul conţinut:– Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. 1: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 24 (Dreptul la apărare) alin. 1: "Dreptul la apărare este garantat."În motivarea excepţiei se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a) şi b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice acuzat are, în special, dreptul:a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale."Examinând excepţia invocată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, în raport de aceleaşi critici, prin Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001, şi prin Decizia nr. 158 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 24 iunie 2002.Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care prevede o procedură administrativă de înaintare a dosarului la instanţa competentă după darea sau confirmarea rechizitoriului, respectiv obligaţia procurorului de a înainta dosarul către instanţa de judecată împreună cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu, nu creează inculpatului aflat în stare de deţinere o situaţie mai favorabilă decât a celui aflat în stare de libertate.Astfel, dispoziţiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală nu numai că nu creează discriminări, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deţinere de a-şi organiza apărarea în condiţii cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate. În ceea ce priveşte dreptul la apărare al acestuia din urmă, Curtea a reţinut că nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citaţie procedurală, el are dreptul de a lua cunoştinţă oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instanţei şi îşi poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele prevăzute de lege. Pentru aceleaşi considerente s-a reţinut că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 pct. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul acuzatului de a fi informat în legătură cu natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa, respectiv de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecătoriei Tecuci şi de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x