DECIZIE nr. 318 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV România Mineraloel” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.022/3/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă avocat Ovidiu Juverdeanu, pentru autorul excepţiei, şi partea Gheorghe Constantin Liviu Bică.Reprezentantul autorului excepţiei arată că doreşte să extindă motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi în raport cu art. 1 alin. (4) şi art. 126 din Constituţie şi solicită acordarea unui nou termen, pentru ca instanţa de contencios constituţional să ia cunoştinţă de noua motivare.Partea Gheorghe Constantin Liviu Bică solicită respingerea acestei cereri ca inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă, arătând că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi extinsă faţă de forma precizată în actul de sesizare, respectiv încheierea instanţei de judecată.Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de reprezentantul autorului excepţiei privind extinderea excepţiei şi acordarea unui nou termen, având în vedere că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar litigiul constituţional se desfăşoară în limitele determinate de actul de sesizare.Având cuvântul pentru a susţine excepţia de neconstituţionalitate, reprezentantul autorului excepţiei arată că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, întrucât angajatorul nu are niciun mijloc de a se apăra şi de a arăta că prejudiciul pe care l-a suferit este mai mic decât despăgubirile la care obligă legea, aşa cum ar fi situaţia când angajatul ar fi avut şi o altă sursă de venit.Partea Gheorghe Constantin Liviu Bică solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că nelegalitatea unei decizii de concediere este constatată de instanţa de judecată, prilej cu care angajatorul se bucură de toate garanţiile procesuale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „OMV România Mineraloel” – S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate de partea Gheorghe Constantin Liviu Bică împotriva deciziei de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii se află în contradicţie cu principiul accesului liber la justiţie şi cu libera exercitare a dreptului la apărare. În acest sens, arată că textul de lege criticat limitează accesul liber la justiţie prin îngrădirea dreptului de a uza efectiv de orice mijloc procedural şi material pentru a obţine recunoaşterea şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime. Astfel, art. 78 alin. (1) din Codul muncii elimină orice posibilitate a angajatorului de a se apăra, dispunând în mod automat obligarea sa la plata unor despăgubiri, constând în salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, fără a fi necesară o cerere în acest sens a fostului angajat şi fără a condiţiona acordarea acestor despăgubiri de existenţa şi dovedirea vreunui prejudiciu în patrimoniul acestuia.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 78 din Codul muncii nu aduc atingere principiului de acces liber la justiţie şi nu încalcă dreptul la apărare al angajatorului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât angajatorul are posibilitatea de a ataca soluţia prin care judecătorul a constatat nelegalitatea măsurii concedierii, iar pe parcursul procesului se bucură de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, pe parcursul unui termen rezonabil. De asemenea, consideră că nu este îngrădit nici dreptul părţilor de a fi asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului. În sfârşit, consideră că dispoziţiile art. 124 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu conţin norme contrare principiului accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.”În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, interpretate şi aplicate în concordanţă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat are ca ipoteză concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi pe baza unui probatoriu pertinent şi convingător. Numai în urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt, instanţa va dispune anularea măsurii de concediere şi obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiţia stabilirii netemeiniciei sau a nelegalităţii măsurii de concediere luate unilateral de angajator.În consecinţă, Curtea constată că textul de lege examinat nu conţine nicio măsură de natură să îngrădească accesul liber la justiţie ori posibilitatea ambelor părţi de a se folosi de toate garanţiile şi mijloacele procesuale, propunând şi administrând probele necesare pentru susţinerea şi apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv exercitarea căilor legale de atac, care condiţionează şi asigură desfăşurarea unui proces echitabil. De asemenea, dispoziţiile legale nu lezează în niciun fel principiile independenţei şi imparţialităţii justiţiei şi a judecătorilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV România Mineraloel” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.022/3/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește