DECIZIE nr. 318 din 14 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Costache Rogoz în Dosarul nr. 3.893/2004 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 173 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Elena Tulbure în Dosarul nr. 3.223/2004 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal este prezentă autoarea excepţiei, prin mandatar Neculai Budău, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 127 D/2005 şi nr. 173 D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Neculai Budău nu se opune măsurii conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 173 D/2005 la Dosarul nr. 127 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, Neculai Budău, pentru autoarea excepţiei Elena Tulbure, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 14 februarie 2005 şi 19 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 3.893/2004 şi nr. 3.223/2004, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Costache Rogoz şi de Elena Tulbure în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat calea de atac a apelului, în speţă Curtea de Apel Bacău, se încalcă dreptul fiecărei persoane de a fi judecată de o instanţă imparţială. Se arată că "a accepta raţionamentul contrar, cum că nu ar exista nici o vătămare a persoanei dacă recursul ar fi soluţionat de către aceeaşi instanţă de judecată, înseamnă că s-ar crea premisele unei discriminări în faţa legii […]", întrucât unii cetăţeni ar putea avea la dispoziţie trei grade de jurisdicţie, iar alţii numai două grade de jurisdicţie.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată că, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar diferenţa dintre apel şi recurs este dată de compunerea instanţei, de procedura de judecată incidentă în fiecare cale de atac şi de efectele hotărârii pronunţate în aceste căi de atac, şi nu de instanţa care judecă, în speţă Curtea de Apel Bacău".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea normelor tranzitorii ale Legii nr. 195/2004 reprezintă o expresie a principiului înscris în art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia atât competenţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Se arată totodată că accesul la justiţie nu presupune în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicţie şi la toate nivelurile de instanţă, astfel încât judecarea recursului de către o instanţă de acelaşi nivel cu cea care a soluţionat apelul nu încalcă acest drept constituţional. În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a garanţiilor imparţialităţii instanţei se arată că nu poate fi reţinută, întrucât aceste garanţii sunt conferite de dispoziţiile care reglementează statutul magistraţilor.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate, stabilind competenţa instanţelor de judecată în materia fondului funciar, nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, potrivit cărora: „(1) Hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Dispoziţiile art. II alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător." … În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 20 şi 21, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, respectiv la accesul liber la justiţie, dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecăruia de a i se recunoaşte personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, respectiv egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia invocată, Curtea constată că art. III din Legea nr. 195/2004 cuprinde în alin. (1) dispoziţii privind competenţa instanţelor judecătoreşti în materia fondului funciar, iar în alin (2) reglementează o situaţie cu caracter tranzitoriu, determinată de noile reguli de competenţă astfel instituite, care constă în faptul că aceeaşi instanţă ce soluţionase în baza reglementărilor anterioare apelul împotriva hotărârii judecătoriei urmează ca în temeiul noilor reglementări să soluţioneze şi recursul trimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe al cărei rol se afla.Stabilirea prin dispoziţiile criticate a unor noi reguli de competenţă a instanţelor judecătoreşti s-a realizat de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, prevăzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege", fiind determinată de necesitatea deblocării activităţii de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această instanţă, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, avea competenţă generală în materia recursului civil şi, dat fiind numărul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Faptul că în temeiul noilor dispoziţii privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, care sunt de imediată aplicare, recursul a încetat să constituie apanajul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât aceeaşi instanţă care a soluţionat calea de atac a apelului soluţionează (într-o compunere diferită a completului) şi recursul trimis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe al cărei rol se afla, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale, respectiv din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei.Astfel, textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, reglementat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu împiedică în nici un fel părţile de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a promova căile de atac prevăzute de lege.Totodată dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac – apelul şi recursul – sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil, chiar şi în situaţia judecării recursului de către aceeaşi instanţă – în speţă curtea de apel – care a judecat, în temeiul normelor de competenţă anterioare, apelul împotriva hotărârii judecătoriei.Nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport de art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea în faţa legii, întrucât prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în situaţia avută în vedere de ipoteza normei în discuţie, susţinerea în sensul că se creează premisele unei discriminări în faţa legii, prin aceea că unii cetăţeni ar avea la dispoziţie trei grade de jurisdicţie, iar alţii numai două grade de jurisdicţie, fiind fundamentată pe o interpretare eronată a textului de lege criticat.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecăruia de a i se recunoaşte personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, acestea nu au incidenţă în cauză.Întrucât art. III din Legea nr. 195/2004 nu încalcă nici o dispoziţie cuprinsă în reglementările internaţionale invocate de autorii excepţiei, nu se poate reţine nici critica formulată în raport de art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Costache Rogoz şi Elena Tulbure în dosarele nr. 3.893/2004 şi nr. 3.223/2004 ale Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește