DECIZIE nr. 317 din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Camelia Vărăşteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 652D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 869D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, ridicată de Voica Manac şi Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 652D/2011 şi nr. 869D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 869D/2011 la Dosarul nr. 652D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.223/299/2011, şi Încheierea din 7 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 13.864/4/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Camelia Vărăşteanu, Voica Manac şi Gheorghe Manac în cauze având ca obiect evacuare şi, respectiv, revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie datorită "operaţiunii juridice a comparării titlurilor de proprietate ale părţilor de către instanţa de judecată". Aceştia apreciază că art. 480 din Codul civil dă posibilitatea unor persoane al căror titlu a fost desfiinţat în conformitate cu Decretul nr. 134/1949 de a-şi redobândi proprietatea.În continuare arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o protecţie a unui drept subiectiv al persoanei îndreptăţite în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "este necesar ca bunul să se afle în patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscută acesteia printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unei măsuri legislative de restituire, concretizând, în patrimoniul părţii, existenţa unei speranţe legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa". În acest context, fac referire la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Constandache contra României, 2002, şi Cauza Jantner contra Slovaciei, 2003. Pierderea proprietăţii dobândite în baza unui titlu valabil, fără a se constata nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie, şi presupune încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, reglementat ca drept fundamental de art. 44 din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Totodată, susţin că prevederile de lege criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor, criterii ce constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricărui cetăţean la un proces echitabil. În acest sens, fac referire la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, şi Rotaru contra României, 2000.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituţionale invocate. De asemenea, arată că, în argumentarea excepţiei, autorii acesteia au plecat de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcând abstracţie de dispoziţiile art. 44 potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, precum şi de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, "în condiţiile legii."Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 şi 481 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";– Art. 481: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire."Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil şi deci, implicit, şi art. 480 şi 481, însă soluţia legislativă cuprinsă în aceste articole a fost preluată, în esenţă, de actul abrogator, în art. 555 alin. (1), care prevede că „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.”, precum şi în cuprinsul art. 562 alin. (3), potrivit căruia „Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecătorească.”Având în vedere, însă, că textele legale criticate îşi produc efectele faţă de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cauzele concrete deduse judecăţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor cu care a fost sesizată, potrivit principiuluitempus regit actum. (În acest sens, este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.)Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi ale art. 11 alin. (1) raportat la Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat în numeroase rânduri asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi având critici similare.În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Prin această decizie, Curtea a reţinut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real – usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a constatat că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a constatat că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional, în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală.Faţă de susţinerile autorilor excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea a constatat că aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu, prin hotărârea pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării.De asemenea, în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanţa europeană a amintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive.De altfel, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, şi Cantoni contra Franţei, 1996). Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia carezultatul să fie coerent.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Camelia Vărăşteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Voica Manac şi Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește