DECIZIE nr. 317 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercială „CRESPOR” – S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercială „CRESPOR” – S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.644/COM din 10 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia comercială în Dosarul nr. 2.133/COM/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu, întrucât exclud pe asociaţii şi acţionarii cu creanţe reziduale din categoria creditorilor asupra averii supuse lichidării şi îl dezavantajează pe debitor în raport cu ceilalţi subiecţi de drept, deoarece acesta nu are dreptul să formuleze obiecţiuni la raportul final, ca şi creditorii.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei şi situaţiile diferite în care se află creditorii şi debitorul, arată că tratamentul juridic diferenţiat este justificat. În ceea ce priveşte art. 123 din Legea nr. 85/2006, arată că acesta este criticat pentru o omisiune legislativă, care nu poate fi suplinită prin controlul de constituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 123 din Legea nr. 85/2006 nu este discriminatoriu, întrucât art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea dintre diferite categorii de creditori. De altfel, arată că lichidarea bunurilor din averea debitorului şi falimentul nu se realizează în acelaşi timp, astfel că se impune stabilirea prin norme cu caracter procedural a unei ordini de plată, în raport cu natura creanţelor. Referindu-se la criticile aduse art. 129 din Legea nr. 85/2006, arată că, în cadrul procedurii insolvenţei, se urmăreşte protejarea intereselor creditorilor şi, în consecinţă, aceştia nu se pot afla într-o poziţie de egalitate cu debitorii. Astfel, creditorii, fiind cei interesaţi în maximizarea preţului de vânzare a activelor de către lichidator, trebuie să se bucure de acele mecanisme legale care să le asigure controlul alegerii de către lichidator a modalităţii optime de valorificare a bunurilor debitorului. În acelaşi timp, şi debitorul are posibilitatea de a formula contestaţii împotriva măsurilor luate de lichidator.Avocatul Poporului consideră că art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, întrucât nu conţin dispoziţii de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, iar tratamentul juridic diferenţiat instituit între creditori şi debitor este justificat de situaţia deosebită în care se află aceştia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 123: "Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;4. creanţele bugetare;5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;8. alte creanţe chirografare;9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:a) credinţele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; … b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit."; … – Art. 129: "(1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.(2) La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia. … (3) Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire." … În opinia autorilor excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că în opinia autorilor excepţiei textul de lege criticat ar avea ca efect excluderea asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la satisfacerea creanţelor din averea supusă lichidării, ceea ce îi discriminează pe aceştia în raport cu ceilalţi creditori.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că autorii excepţiei pornesc de la o premisă falsă, întrucât art. 130 din Legea nr. 85/2006 prevede că, după ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, iar cei îndreptăţiţi, inclusiv categoria de creditori la care se referă autorii excepţiei, pot reclama drepturile lor în termen de 90 de zile. Astfel, singurul aspect ce poate fi pus în discuţie este prioritatea pe care legiuitorul a stabilit-o în ordinea satisfacerii creanţelor şi nicidecum excluderea asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la satisfacerea creanţelor din averea supusă lichidării.În ceea ce priveşte problema priorităţii creditorilor la satisfacerea creanţelor din averea supusă lichidării, prin Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a statuat că „preferinţa reglementată este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile, întemeiate pe argumente de protecţie socială sau raţiuni social-economice, în deplină concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi”.În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006 în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că a mai analizat acest aspect şi prin Decizia nr. 860 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, când a statuat că „procedura insolvenţei este o procedură specială, cu o anumită specificitate, datorită căreia cele două părţi, debitorul şi creditorul, nu se găsesc pe poziţii egale sau în condiţii identice, astfel că şi regimul juridic aplicat trebuie să fie diferenţiat, fără ca aceasta să constituie un tratament discriminatoriu, din contră, numai aşa se poate asigura respectarea exigenţelor unui proces echitabil”.Într-adevăr, procedura insolvenţei, în special în etapa ulterioară declanşării falimentului, vizează, potrivit art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006, „lichidarea averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”. Prin hotărârea de intrare în faliment, societatea este dizolvată, dreptul de administrare a debitorului este ridicat, urmând ca, după lichidarea integrală a activelor acesteia şi distribuirea sumelor astfel obţinute către creditori, să fie dispusă radierea din registrul comerţului.Astfel, în această fază procedurală se urmăreşte, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate părţi din creanţe şi, prin urmare, sunt justificate instrumentele legale pe care legea le pune la dispoziţia creditorilor pentru a asigura modalitatea optimă de valorificare a bunurilor debitorului.Având în vedere aceste considerente, precum şi cele statuate prin deciziile amintite, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei privind neconstituţionalitatea art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercială „CRESPOR” – S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește