DECIZIE nr. 317 din 19 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.741/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială J.W. Cappelen Gmbh, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei ridicate, conform notelor depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată şi invoca, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 19 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.741/2002 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 încalcă prevederile art. 24, 41 şi 135 din Constituţie, ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la aceasta convenţie. S-a susţinut, în acest sens, ca posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicatiilor date de părţi împiedica exercitarea dreptului la apărare şi realizarea dreptului la un proces echitabil.Pe de altă parte, autorul excepţiei considera ca emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi pentru sume cu aproximatie stabilite, precum şi executarea unui asemenea titlu încalcă reglementarea constituţională a dreptului de proprietate.În susţinerea acestei excepţii s-a invocat încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24, în art. 41 alin. (1) şi (2) teza întâi şi în art. 135 alin. (1) şi (6). Totodată, autorul excepţiei a invocat şi încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, precum şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la aceasta convenţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile în scopul simplificarii demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii pentru realizarea creanţelor lor prin executare silită”, fiind asigurate, în acelaşi timp, şi mijloacele necesare pentru apărarea intereselor debitorilor. Executarea silită a unui titlu executoriu, emis în cadrul acestei proceduri, nu aduce atingere dreptului de proprietate mai mult decât orice alta executare silită.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, arătând ca prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a stabilit, pentru prima etapa, o procedură necontencioasă simpla şi operativă, bazată pe existenta unor creanţe certe, lichide şi exigibile, constatate prin înscrisuri însuşite de părţi, iar „din momentul în care procedura devine contencioasă, soluţionarea cererii în anulare are loc potrivit procedurii de drept comun”, exercitarea dreptului la apărare fiind asigurata. Guvernul considera, de asemenea, că nu se încalcă nici dreptul de proprietate, deoarece „punerea în executare silită a unui titlu, investit cu putere executorie, nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al debitorului, ci, dimpotriva, expresia ocrotirii dreptului de proprietate al creditorului”.Avocatul Poporului, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 72 din 5 martie 2002, considera ca „prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, sunt constituţionale”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Din motivarea excepţiei rezultă însă ca autorul acesteia critica, în principal, următoarele dispoziţii din ordonanţa:– Art. 1.: "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 6 alin. (1) şi (2): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicatiilor şi lamuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constata ca pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată."; … – Art. 9.: "(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acţiune în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.(2) La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi investită cu formula executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă. Astfel investită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului." … Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 24, art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), care au următorul conţinut:– Art. 24.: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]"; … – Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Totodată autorul excepţiei a invocat şi încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. […]”, precum şi încălcarea art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la aceasta convenţie, ratificat de România prin aceeaşi lege, care prevede că „Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”Curtea constata ca în urma adoptării Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, textele atacate nu au suferit modificări de conţinut care să afecteze soluţia legislativă criticata de autorul excepţiei, astfel încât urmează sa examineze pe fond susţinerile acestuia.În urma examinării conţinutului textelor de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea retine ca procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform atribuţiilor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, cu condiţia ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziţii constituţionale.Curtea Constituţională a fost sesizată în mai multe cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale acesteia. Toate acele excepţii au fost respinse, Curtea constatând ca dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare sau obligaţia exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertăţilor. Astfel, spre exemplu, în Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acţiunii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării acţiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, debitorul are posibilitatea de a-şi exercită neingradit dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie. De asemenea, pentru toate părţile sunt asigurate condiţii de realizare a intereselor lor legitime în cadrul unui proces echitabil.Curtea constata ca în cauza de faţa nu s-au invederat elemente noi, care să contrazica motivarea deciziilor anterioare şi sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea constata ca executarea oricărei obligaţii de a da determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat sa dea. În toate cazurile în care o asemenea obligaţie se executa, chiar şi în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prevăzută cu formula executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituţionale. De altfel, investirea hotărârii judecătoreşti cu formula executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigura tuturor părţilor un tratament egal şi posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar şi după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se considera nedreptatita are dreptul sa introducă, în faţa instanţei de executare, contestaţie la executare.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.741/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește