DECIZIE nr. 317 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător şi pentru motive de sănătate.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 16 octombrie 2007, şi până în prezent a trecut un interval de timp rezonabil, de natură să ofere autorului excepţiei posibilitatea de a-şi angaja un apărător. De asemenea, în ceea ce priveşte motivele de sănătate invocate, Curtea constată că nu au fost depuse niciun fel de dovezi în susţinerea acestui aspect.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 16 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005), Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudia Şerban Cernat în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi pe care la adoptă Parlamentul şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la posibilitatea Parlamentului de a adopta o lege de abilitare în baza căreia Guvernul ar putea emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.Astfel, art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine dreptului constituţional la apărare, deoarece, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa de judecată desemnează un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii în contra uniunii căreia îi aparţine.Dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravin, de asemenea, dreptului la apărare, deoarece reprezentantul Ministerului Public a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ulterior datei prezentării materialului de urmărire penală.Dispoziţiile art. 281 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nu s-a reglementat fără echivoc ce se înţelege prin exercitarea fără drept a unei profesii. Este absolut necesar ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o decizie care să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie.De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială – legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege ORGANICĂ, NU SPECIALĂ.”Judecătoria Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în ce priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, dreptul la apărare garantat de Legea fundamentală se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2).Cât priveşte critica referitoare la art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum şi în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi art. 278^1 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz.Dispoziţiile art. 281 din Codul penal nu contravin sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 73 privind categoriile de legi, deoarece sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi instituie o sancţiune unică pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie, dacă legea specială prevede că săvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. În felul acesta s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 cu denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului şi ale art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, ambele din Codul de procedură penală, precum şi art. 281 – Exercitarea fără drept a unei profesii – din Codul penal, care au următorul conţinut:Art. 171 alin. 2: "Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."Art. 262 pct. 1 lit. a): "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal:a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;" … Art. 281: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, a Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006 şi a Deciziei nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 262 din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de aceste considerente, Curtea mai constată că o serie de critici au fost invocate cu scopul de a se conferi caracter legitim activităţii de asistenţă juridică efectuată de un avocat care nu este membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Or, aceste aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţiile Unite prin Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, prilej cu care s-a statuat că asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995 echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește