DECIZIE nr. 315 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 38.258/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, în conformitate cu prevederile procedurale criticate, o terţă persoană poate pretinde şi obţine de la instanţa de judecată împiedicarea titularului dreptului de proprietate asupra unui bun să exercite în mod direct şi absolut atributele conferite de calitatea de proprietar. Situaţia titularului dreptului este cu atât mai gravă cu cât persoana pretins interesată nu are niciun drept consfinţit printr-o hotărâre judecătorească şi nici măcar aparenţa unui drept stabilită pe calea unei ordonanţe preşedinţiale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială arată că sechestrul judiciar are drept scop conservarea unui bun determinat şi apare ca o măsură raţională, pe care legiuitorul are competenţa să o adopte, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât sechestrul judiciar reprezintă o măsură cu caracter facultativ, pe care instanţa de judecată o poate admite în ipoteza în care există o serie de împrejurări de natură să pună în pericol existenţa bunului şi care justifică luarea acestei măsuri energice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă, referitoare la sechestrul judiciar.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate reprezintă secţiunea a III-a "Sechestrul judiciar" a capitolului IV "Măsurile asigurătorii" din Cartea a VI-a "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă.Curtea constată că, asupra criticii având un atare obiect, s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 59/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, sau prin Decizia nr. 621/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că "înfiinţarea unui atare sechestru nu poate fi condiţionată de dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ipoteză în care antamarea unei asemenea proceduri ar fi superfluă, de vreme ce creditorul are posibilitatea să procedeze la valorificarea silită a acesteia, ci exclusiv de aceea a unui interes rezultând din existenţa unei creanţe neajunse la scadenţă sau litigioase şi a unei stări de pericol induse de conduita debitorului în ceea ce priveşte posibilitatea valorificării ulterioare a respectivei creanţe. De asemenea, în condiţiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, fiind impusă şi justificată prin finalitatea înfăţişată, nu se poate susţine că, prin intermediul ei, s-ar institui o prezumţie de culpă în sarcina debitorului."Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în argumentarea criticii sale, "autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia «conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege», precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, «în condiţiile legii organice»".Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale".Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părţilor, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest prilej, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 601 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea instituie un caz de excepţie, respectiv numirea unui administrator-sechestru provizoriu printr-o încheiere irevocabilă dată fără citarea părţilor. O astfel de măsură poate fi adoptată numai în cazuri urgente, care trebuie apreciate în concret de instanţa de judecată, şi care au în vedere împrejurări de o gravitate sporită ce pun în pericol posibilitatea de conservare ulterioară a bunurilor. Numirea administratorului provizoriu poate dura numai până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar, întrucât însăşi măsura adoptată de preşedintele instanţei în aceste condiţii are caracter temporar.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește