DECIZIE nr. 315 din 20 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 pri vînd protecţia desenelor şi modelelor industriale în Dosarul nr. 1.440/2000 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind inadmisibila, deoarece sesizarea Curţii Constituţionale s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată. Autorul excepţiei avea calitatea de terţ în cauza, deoarece prin sentinta instanţei de fond a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia. De altfel, excepţia de neconstituţionalitate este şi neîntemeiată, jurisprudenta Curţii Constituţionale fiind în acest sens.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 6 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.440/2000, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Star 2 Impex 95” – S.R.L. din Bucureşti. Dosarul instanţei de judecată are ca obiect judecarea recursului declarat de Societatea Comercială „Star 2 Impex 95” – S.R.L. din Bucureşti împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, prin care a fost respins apelul declarat de autorul excepţiei împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă. Prin aceasta sentinta a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe cale de consecinţa, s-a respins acţiunea formulată de Societatea Comercială „Star 2 Impex 95” – S.R.L. din Bucureşti, cu motivarea ca reclamanta ar fi putut cere anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial, pe temeiul dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea nr. 129/1992.Prin motivele de recurs, precum şi prin memoriul intitulat "Precizări privind excepţia de neconstituţionalitate" s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 „referitor la posibilitatea atacarii în contencios administrativ a hotărârilor Comisiei de reexaminare a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în raport cu prevederile art. 21, 41, 48, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi c) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 instituie o discriminare negativa faţă de soluţiile reglementate prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, întrucât împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nici titularii certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, nici terţii, persoane interesate, nu pot exercita căile de atac prevăzute de Legea nr. 64/1991. Astfel, conform susţinerilor autorului excepţiei, la situaţii juridice identice (protecţia drepturilor de proprietate industriala) cele doua legi oferă soluţii diferite, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Se mai arata totodată ca prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se apreciază ca prin posibilitatea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de a acorda doua certificate de înregistrare pentru acelaşi desen/model industrial „se goleste de conţinut” dreptul de proprietate industriala acordat primului deţinător de certificat, incalcandu-se totodată principiul ocrotirii proprietăţii, prevăzut la art. 135 din Constituţie. Se mai arata de către autorul excepţiei ca prevederile art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 contravin şi dispoziţiilor art. 48, precum şi ale art. 49 din Constituţie, deoarece, deşi este vătămat prin hotărârea Comisiei de reexaminare, nu poate cere anularea acestor hotărâri conform Legii nr. 129/1992, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o restrangere nejustificată a dreptului sau de a se adresa instanţei de contencios administrativ. Prevederile legale criticate contravin, în opinia autorului excepţiei, şi dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi c) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece „valorificarea factorului de producţie (desenul protejat) este grav periclitata prin emiterea altui certificat de înregistrare pentru un model/desen identic”, fiind în acelaşi timp „distrusa stimularea cercetării ştiinţifice”. În final autorul excepţiei arata ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin aceea ca procedura administrativă instituită prin art. 24 şi 25 din lege depăşeşte „termenul rezonabil” prevăzut de convenţie cu privire la dreptul la un „proces echitabil”.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 nu este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 este neîntemeiată. Se arata ca aceste prevederi nu creează discriminări între cetăţeni, în condiţiile în care situaţiile juridice reglementate prin cele doua acte normative în materia proprietăţii industriale, Legea nr. 64/1991 şi Legea nr. 129/1992, deşi prezintă unele caracteristici comune, nu pot fi considerate identice. Totodată în punctul de vedere al Guvernului se considera, în esenta, că nu este incalcata nici una dintre prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei cu privire la protecţia proprietăţii, accesul la justiţie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrangerea unor drepturi, obligaţia statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi stimularea cercetării ştiinţifice. Se arata ca certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial conferă titularului sau, potrivit art. 2 şi 29 din Legea nr. 129/1992, un drept exclusiv de exploatare, precum şi dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără autorizare, anumite acte expres prevăzute. Cu privire la exigenţele impuse de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se considera ca, „instituind o singura faza administrativ-jurisdicţională şi reglementand o singura cale de atac împotriva hotărârii Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, dispoziţiile legale atacate asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor în materia desenelor şi modelelor industriale, fiind respectate astfel prevederile art. 6 paragraful 1 din convenţie”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1993, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 24: "Hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial pot fi contestate pe cale administrativă, în scris şi motivat, la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în termen de 3 luni de la comunicare.Contestaţia va fi examinata, în termen de 3 luni de la înregistrarea acesteia, de o comisie de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a carei componenta este alta decât aceea a comisiei prevăzute la art. 22 alin. 1.";– Art. 25: "Hotărârea Comisiei de reexaminare se comunică părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată la Tribunalul municipiului Bucureşti, în termen de 3 luni de la comunicare.Hotărârile Comisiei de reexaminare şi hotărârile judecătoreşti rămase definitive se publică în Buletinul oficial de proprietate industriala al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invoca încălcarea următoarelor dispoziţii constituţionale:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; … – Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică."; … – Art. 134 alin (2) lit. a) şi c): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. […]; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;"; … – Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […];(6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Sunt invocate totodată şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi intrun termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată.Astfel, o primă critica formulată de autorul excepţiei consta în aceea ca la situaţii juridice identice (protecţia drepturilor de proprietate industriala) exista doua soluţii diferite (una reglementată prin art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992, iar cealaltă reglementată prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, întrucât împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nu se poate acţiona pentru anularea lor de către alte persoane interesate pentru anularea lor), ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Examinând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiată. Având în vedere caracterul special al celor două legi (Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale şi Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţii), precum şi obiectul şi scopul diferite ale acestora, este justificată existenta unor soluţii diferite în ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a căilor de atac. De aceea opţiunea legiuitorului cu privire la reglementarea acestui aspect nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei cu privire la neconcordanta dintre cele doua acte normative, Curtea retine ca aceasta nu poate forma obiect al contenciosului constituţional.De asemenea, în legătură cu critica dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 129/1992, potrivit cărora hotărârea se comunică părţilor care o pot ataca la tribunal, Curtea constata ca aceasta este o norma de procedura. În consecinţa, sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), conform cărora „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Legea specială, prevăzând ca numai părţile pot ataca în justiţie hotărârea pronunţată de Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie. De altfel, Curtea retine ca aceasta prevedere este conformă cu principiul efectului relativ a hotărârilor judecătoreşti, care se aplică şi în cazul hotărârilor pronunţate de organele administrativ-jurisdicţionale, principiu în baza căruia numai părţile din proces pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate. Ca atare, nu se poate retine ca aceasta dispoziţie ar constitui o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie pentru alte persoane care nu au avut calitatea de părţi în proces, dar care îşi pot realiza dreptul de a se adresa justiţiei, în condiţiile legii, inclusiv potrivit Legii nr. 129/1992.Cu privire la susţinerea ca prin posibilitatea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de a acorda doua certificate de înregistrare pentru acelaşi desen sau model industrial "se goleste de conţinut" dreptul de proprietate acordat primului deţinător de certificat, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata. Din interpretarea dispoziţiilor legale criticate rezultă ca acestea instituie o procedură prealabilă administrativ-jurisdicţională cu privire la contestarea hotărârilor privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial (art. 24), precum şi posibilitatea ca hotărârile pronunţate de Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci să fie atacate la Tribunalul Bucureşti în termen de 3 luni de la comunicare. Rezultă deci ca aceste dispoziţii, prin ele însele, nu pot fi de natura sa încalce dreptul de proprietate al altor persoane care reclama drepturi în legătură cu desenul sau modelul industrial. În realitate, conform legii, autorul excepţiei, ca şi orice altă persoană interesată, dispune de calea prevăzută de un alt text al legii, şi anume art. 21 din Legea nr. 129/1992, care prevede dreptul de a ridica obiecţii scrise la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial, în termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare şi a reproducerii acestuia în Buletinul oficial de proprietate industriala al oficiului, publicare prevăzută, tocmai în acest scop, de art. 20 din lege. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 37 din lege „Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei.Anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului şi se judeca de către Tribunalul municipiului Bucureşti […]". De altfel, legea prevede la art. 41 şi 42 şi mijloace de drept penal pentru apărarea calităţii de autor al desenului sau modelului industrial ori reproducerea fără drept a acestora. În consecinţa, Curtea retine că nu sunt întemeiate criticile aduse Legii nr. 129/1992, privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private şi la obligaţiile statului în economia de piaţa, prevăzute la art. 41 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi (6) şi la art. 134 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie.În legătură cu procedura prealabilă, jurisdicţional-administrativă, reglementată de art. 24 din Legea nr. 129/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în principiu, în jurisprudenta sa, în sensul că o asemenea procedura administrativ-jurisdicţională nu poate fi considerată neconstitutionala atât timp cat hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri pot fi atacate în justiţie. În acest sens menţionăm, de exemplu, Decizia nr. 163/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 48 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, şi ale art. 49 din Legea fundamentală, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi, Curtea retine ca, întrucât legea prevede cai speciale de atac în justiţie pentru persoanele interesate, precum şi proceduri speciale, adecvate situaţiilor juridice pe care această lege specială le protejeaza, nu se poate retine ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.În sfârşit, Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia prevederile art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 contravin dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile privind posibilitatea de a se contesta pe cale administrativ-jurisdicţională hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum şi exercitarea caii de atac la instanţa de judecată împotriva hotărârilor Comisiei de reexaminare sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din convenţie, nefiind de natura sa prelungească excesiv durata procesului. Dimpotriva, textele legale criticate instituie termene de natura să asigure celeritatea în soluţionarea litigiilor.În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Star 2 Impex 95” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.440/2000 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește