DECIZIE nr. 315 din 19 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspund avocat Stan Tarnoveanu pentru autorul excepţiei, avocat Igon Dima pentru Florin Olteanu şi avocat Elena Petre Balanescu pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia, deoarece art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare încalcă principiile stabilite în art. 16 şi 20 din Constituţie şi în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin excluderea unei anumite categorii de persoane de la aplicarea art. 19^19, anume a debitorilor enumerati în art. 19^12 din aceeaşi ordonanţa, se creează o situaţie inegala, contrară art. 16 din Constituţie. În urma cedarii creanţelor de către Banca Română de Comerţ Exterior – BANCOREX – S.A. către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, autorul excepţiei nu mai beneficiază de calea de atac a apelului, deoarece calitatea cesionarului determina competenţa materială în prima instanţa a curţilor de apel. Pe aceasta cale, dreptul la apărare, garantat de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este golit de conţinut, prin imputinarea numărului drepturilor procesuale, ceea ce contravine principiului efectivitatii şi celui al egalităţii.Avocatul părţii Florin Olteanu solicita, de asemenea, admiterea excepţiei, pentru aceleaşi considerente.Reprezentantul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor constituţionale, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor. În aceste condiţii, principiul egalităţii nu este încălcat, deoarece toate persoanele care se afla în situaţia autorului excepţiei beneficiază de acelaşi regim juridic, indiferent ca sunt persoane fizice sau juridice, române sau străine.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece redactarea art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 respecta principiile formulate în art. 134 alin. (2) lit. a) şi în art. 128 din Constituţie, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca textul criticat pentru neconstituţionalitate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 128 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac, întrucât se creează o discriminare între cetăţeni în desfăşurarea procesului civil, nejustificată de ratiuni obiective, deoarece aceia dintre cetăţeni cărora li se vor aplica prevederile art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 vor fi privati de calea de atac a apelului, data fiind competenţa în prima instanţa a curţii de apel. S-a susţinut, de asemenea, ca este neconstitutionala instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte folosirea căilor de atac, cat timp nu se asigura egalitatea cetăţenilor în utilizarea acestora. În speta, autorul excepţiei, fiind acţionat în justiţie cu o acţiune în răspundere civilă delictuala, va avea un acces limitat la justiţie, spre deosebire de alte persoane împotriva cărora este intentată o astfel de acţiune, deoarece calitatea reclamantului (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare) va determina, conform textului atacat, competenţa în prima instanţa a Curţii de Apel Bucureşti.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază ca excepţia este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul considera ca dispoziţiile art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare nu contravin Constituţiei, întrucât „prin aceasta ordonanţa de urgenţă a fost instituit un regim juridic special, derogator de la dreptul comun, pentru valorificarea creanţelor bancare neperformante preluate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare, având în vedere ca statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Activitatea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare este de interes general, având ca scop recuperarea unor fonduri pentru acoperirea datoriei publice interne”. În speta, Guvernul considera ca tratamentul juridic diferit aplicat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare se justifica atât prin natura specială a creanţelor preluate la datoria publică interna, cat şi prin legătură strânsă între datoria publică interna şi bugetul de stat. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textului atacat cu dispoziţiile art. 128 din Constituţie, competenţa în prima instanţa a curţii de apel şi, pe cale de consecinţa, posibilitatea de a ataca hotărârea acesteia exclusiv cu recurs la Curtea Suprema de Justiţie nu este de natura sa ingradeasca accesul la justiţie. Împrejurarea ca pentru anumite categorii de litigii nu este prevăzută şi calea de atac a apelului, ci numai cea a recursului, nu poate fi considerată neconstitutionala, întrucât Legea fundamentală prevede, în art. 128, ca exercitarea căilor de atac se face „în condiţiile legii”.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind, în esenta, ca "legiuitorul a dorit, prin instituirea unei astfel de proceduri, având în vedere şi natura raporturilor juridice în care poate intra Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, soluţionarea cu celeritate a acestor litigii, concomitent cu atribuirea cauzei spre judecare, în prima instanţa, unei instanţe superioare, cum este cazul în speta, Curtea de Apel (…). Exista numeroase alte exemple când legea prevede, având în vedere natura raporturilor juridice respective, o procedură prin care soluţiile date în prima instanţa nu mai pot fi atacate cu apel, ci numai pe calea recursului". În legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, Avocatul Poporului considera ca acest text constituţional nu impune folosirea tuturor căilor de atac cunoscute în legislaţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere al acestor instituţii asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, text introdus prin Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001.Textul criticat are următorul cuprins:"Cererile de orice natura privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 19^12, sunt de competenţa Curţii de apel în a carei raza teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judeca de urgenta şi cu precădere."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi 128, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca scopul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare, enuntat în art. 1, este acela de a stabili „cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acţionar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creşterii gradului de solvabilitate şi a credibilitatii interne şi externe sau reglementării problemelor de natura financiară ale acestora pentru menţinerea viabilitatii sistemului bancar, precum şi pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creanţelor cesionate”.Pentru realizarea acestor obiective, prin cap. II al ordonanţei a fost creata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Atribuţiile principale ale acestei instituţii includ, conform art. 8 din ordonanţa, preluarea cu plata a activelor bancare şi a creanţelor comerciale, în scopul valorificării lor pe piaţa, iniţierea şi finalizarea procedurilor de executare silită, vânzarea creanţelor prin licitaţii publice, negocierea creanţelor şi eşalonarea scadentelor. Preluarea creanţelor bancare neperformante se realizează prin cesiune, iar efectul principal al acesteia este subrogarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în toate drepturile principale şi accesorii ale creditorilor cedenti.În acest context al infiintarii unei autorităţi speciale, însărcinată sa valorifice, în timp cat mai scurt şi în mod eficient, unele active bancare, cap. IV^4 din ordonanţa, intitulat "Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor", pune la dispoziţia acestei autorităţi mijloacele procedurale necesare atingerii scopului sau, enuntat în art. 1. Textul criticat pentru neconstituţionalitate reglementează, alături de articolele următoare ale acestui capitol, o procedură specială de soluţionare a litigiilor dintre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi terţe persoane, prevăzând competenţa, în prima instanţa, a curţii de apel în a carei raza teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi judecarea de urgenta şi cu precădere a acestor cauze.Din economia întregului capitol rezultă ca aceasta procedura, derogatorie de la dreptul comun, este guvernata de principiul celeritatii. Astfel, art. 19^20 alin. (2) prevede că "Primul termen de judecată se stabileşte la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecata", iar conform art. 19^21 alin. (1), "Orice cerere se judeca la primul termen (…)". Numai în mod excepţional instanţa poate să acorde un termen de cel mult 7 zile, dacă, din motive întemeiate, părţile nu sunt în măsura să îşi prezinte apărările în mod complet. De asemenea, instanţa este obligată sa pronunţe hotărârea în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor, iar hotărârea poate fi atacată numai cu recurs.Instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun nu echivaleaza însă cu suprimarea garanţiilor procedurale instituite pentru asigurarea unui proces echitabil. În acest sens, art. 19^20 din ordonanţa instituie obligativitatea unei proceduri prealabile de comunicare, de către reclamant, a cererii şi a actelor pe care se întemeiază, înainte de depunerea acestora în instanţa, iar întâmpinarea este obligatorie.De altfel, instituirea unor proceduri speciale este frecvent intalnita în legislaţie, acestea fiind prevăzute atât în Codul de procedură civilă, cat şi în legi speciale. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a reglementa procedura de judecată, luând în considerare, printre altele, nevoia soluţionării cu celeritate a anumitor pricini.Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, rezultată din stabilirea competentei în prima instanţa a curţilor de apel, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reţinută, deoarece toate persoanele care se găsesc în aceeaşi situaţie beneficiază de o singura cale de atac.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constata ca dispoziţiile art. 19^19 nu ingradesc liberul acces la justiţie, ci au ca obiect stabilirea competentei instanţei de a judeca cererile de orice natura privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. În aceste condiţii, textul de lege criticat, care determina instanţa competenţa, nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 128 din Legea fundamentală, se poate constata ca, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, legiuitorul este cel care stabileşte competenţa şi procedura de judecată în faţa instanţelor. Faptul ca în speta este permis doar recursul, fiind exceptat apelul, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 128, concluzie ce este conformă cu cele statuate în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Potrivit acestei decizii, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar legea poate exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicitatii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta şi definitivă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19^19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, ridicată de Corneliu Dan Pascariu în Dosarul nr. 1.242/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește