DECIZIE nr. 315 din 14 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 176/2005. Referitor la dispoziţiile lit. b), c) şi d) ale aceluiaşi articol, Ministerul Public arată că toate elementele de identificare cuprinse în cererea de recurs sunt importante, iar reglementarea acestora nu aduce atingere accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.654/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grapina Damian într-o cauză ce are ca obiect o contestaţie de executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate aduc o gravă atingere "dreptului constituţional la justiţie şi la o judecată echitabilă", prevăzut de art. 21 din Constituţie, precum şi de art. 24, care consacră dreptul la apărare, prin condiţionarea menţionării în cuprinsul cererilor de recurs, sub sancţiunea nulităţii, a tuturor elementelor de identificare a persoanelor juridice. Astfel, apreciază că această condiţionare este total nejustificată din moment ce până la faza procesuală a recursului, în cauză au fost deja clarificate datele referitoare la părţile care participă la actul de judecată, ba mai mult, aceste date pot fi adesea modificate între diferitele faze ale procesului civil, respectiv fond, apel şi/sau recurs.De asemenea, autorul excepţiei arată că art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă împiedică instanţele de recurs, în numeroase cazuri, să verifice legalitatea şi temeinicia unor hotărâri greşit pronunţate de instanţe, anterior fazei procesuale a recursului. Din această perspectivă, apreciază că aceste dispoziţii de lege ar putea fi modificate, în sensul că neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege criticat să fie sancţionată nu cu nulitatea recursului, ci prin suspendarea judecării cauzei până la îndeplinirea acestor cerinţe, respectându-se astfel drepturile constituţionale consacrate prin art. 21 şi 24.Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă nu instituie o restrângere a exerciţiului dreptului părţii de a se adresa justiţiei şi de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a acestor drepturi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că din conţinutul dispoziţiilor criticate nu rezultă că sancţiunea nulităţii operează automat, fără a da părţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale. Dimpotrivă, dând expresie principiului accesului liber la justiţie, art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă dau recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate până în prima zi de înfăţişare, iar în ceea ce priveşte semnătura, în tot cursul judecăţii, conform art. 133 alin. 2 din acelaşi cod. În opinia Guvernului, acesta este şi sensul modificărilor aduse, prin Legea nr. 195/2004, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, care permitea constatarea inadmisibilităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, fără citarea părţilor. De altfel, prin Decizia nr. 194/2004, Curtea Constituţională a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, tocmai pentru că s-a apreciat că acestea făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. În condiţiile abrogării dispoziţiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, şi potrivit art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aspectele de neconstituţionalitate nu mai subzistă.În final, Guvernul arată că, într-adevăr, în lipsa unei interpretări şi aplicări coroborate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 cu cele ale art. 316 şi art. 287 din Codul de procedură civilă, aplicarea automată a sancţiunii nulităţii recursului poate produce o îngrădire nejustificată a exercitării căii de atac a recursului şi deci a accesului liber la justiţie. Aceasta însă constituie o problemă de interpretare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, ca de altfel şi cenzurarea modului de aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţele judecătoreşti.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect posibilitatea părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Consideră, totodată, că prevederile legale criticate referitoare la condiţiile de formă ale cererii de recurs sunt în deplină concordanţă cu principiul contradictorialităţii, garanţie a dreptului la un proces echitabil. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate în textul criticat până la prima zi de înfăţişare. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 310/2004.De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conţin elemente care să aducă atingere dreptului la apărare, consacrat în art. 24 din Constituţie, recurentul având în permanenţă posibilitatea consultării dosarului pentru a afla datele de identificare a celorlalte părţi, precum şi de a formula pretenţii şi apărări.Totodată, arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură ce reprezintă opţiunea legiuitorului, conforme cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:"Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; … b) indicarea hotărârii care se atacă; … c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; … d) semnătura." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24, potrivit cărora:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, decizie prin care s-a constatat că textul de lege criticat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar”, precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica îndreptată împotriva dispoziţiilor lit. b), c) şi d) ale aceluiaşi articol, Curtea constată că, dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă. Aşa fiind, critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor lit. b), c) şi d) ale art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iaşi.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) şi d) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul sus-menţionat.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește