Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 9 februarie 1998
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Nu exista acte referite de acest act | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi următoarele din Codul de procedură civilă
–––-Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Lucian Stangu – preşedinteRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorClaudia Miu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, examinând excepţia de neconstituţionalitate, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 23 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.938/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi următoarele din Codul de procedură civilă, invocată de intimatele-reclamante Priscu Marcela şi Lungeanu Elena.Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosar, rezultă ca excepţia a fost ridicată numai cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei se susţine ca textul legal atacat este neconstitutional, deoarece prevederile sale încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 41 alin. (1), art. 49 şi ale art. 128 din Constituţie. Autoarele excepţiei considera ca textul legal, anterior citat, care permite procurorului general sa atace cu recurs în anulare o hotărâre irevocabilă, prin care cetăţeanul a fost repus în dreptul sau de proprietate, constituie o restrangere grava şi permanenta a acestui drept, care "nu numai că nu este garantat, ci este anulat". Se arata, în continuare, ca prin posibilitatea acordată procurorului general de a introduce "recursul în anulare fără nici o ingradire în timp" se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, "care garantează egalitatea părţilor în faţa justiţiei".Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluţioneze excepţia privind art. 330^1 şi următoarele din Codul de procedură civilă.Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, având următorul cuprins:"Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare".Rezultă asadar ca a fost eliminata prevederea potrivit căreia recursul în anulare se putea declara oricând şi s-a instituit termenul de 6 luni pentru exercitarea lui, modificare faţă de care excepţia este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.Asupra constituţionalităţii art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat, pe de o parte, ca prevederile art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar pe de altă parte, s-a admis excepţia de constituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepţia privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.De asemenea, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata şi excepţia privind dispoziţiile art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (92) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Priscu Marcela şi Lungeanu Elena în Dosarul nr. 3.938/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, privind:– dispoziţiile art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;– dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă,ca fiind lipsită de obiect.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 8 iulie 1997.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Lucian StanguMagistrat-asistent,Claudia Miu––––