DECIZIE nr. 314 din 10 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurentiu Vasile Sbarcea în Dosarul nr. 1.190/2003 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibila, deoarece prin art. I pct. 171 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penală şi a unor legi speciale, art. 300 alin. 3 a fost abrogat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.190/2003, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarul de mai sus, de inculpatul Laurentiu Vasile Sbarcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, în măsura în care se înţelege ca menţinerea arestării preventive de către instanţa de judecată poate fi dispusă peste limita celor 30 de zile prevăzute de Legea fundamentală, fără a se îndeplini procedura de prelungire prevăzută de art. 159 din Codul de procedură penală.Judecătoria Sibiu a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât verificarea din oficiu, la prima înfăţişare a regularitatii arestării şi a necesităţii menţinerii acestei măsuri, este o garanţie legală a respectării principiului libertăţii individuale prevăzute de art. 23 din Constituţie, îndeosebi a prevederilor alin. (6) din articolul invocat, potrivit cărora eliberarea celui arestat este obligatorie dacă motivele arestării au dispărut. Faptul ca instanţa menţine arestarea preventivă până la soluţionarea definitivă a cauzei nu echivaleaza, în opinia sa, cu o prelungire sine die a măsurii arestării preventive în faza de judecată, din moment ce instanţa are nu numai dreptul, dar şi obligaţia de a revoca măsura privativă de libertate în cazul în care constata ca au încetat temeiurile care au stat la baza luării ei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece obligaţia instanţei de a verifica din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului este în concordanta cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie şi constituie o garanţie legală a principiului libertăţii individuale. În acelaşi sens, atunci când constata ca măsura privativă de libertate este ilegala, instanţa de judecată poate să dispună revocarea ei şi punerea în libertate de îndată a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.Guvernul, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, considera ca dispoziţiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea fundamentală. Obligaţia instanţei de a verifica din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii stării de arest a inculpatului este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei şi reprezintă o garanţie legală a respectării principiului libertăţii individuale prevăzut de art. 23 din Constituţie.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece obligaţia instanţei de judecată, de a verifica din oficiu regularitatea luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale privitoare la libertatea individuală. Prin art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală nu este reglementat vreun termen până la care poate fi menţinută măsura arestării preventive pentru a putea fi considerată o prevedere contrară art. 23 alin. (4) din Constituţie. În consecinţa, instanţa de judecată va putea menţine măsura arestării, în condiţiile în care se va dispune, pentru o perioadă de maximum 30 de zile. Aceasta constituie însă o problemă de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor Codului de procedura penală, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excedeaza competentei Curţii Constituţionale.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală şi are următorul conţinut:– Art. 300 alin. 3: "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 23 alin. (4): "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală au fost abrogate în mod expres prin art. I punctul 171 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Potrivit noii reglementări, la primirea dosarului (art. 300^1), la prima înfăţişare, precum şi în cursul judecaţii (art. 300^2), instanţa este datoare sa verifice din oficiu regularitatea luării măsurii sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, iar în cazul în care constata ca este justificată, sa dispună prelungirea duratei arestării preventive care însă nu poate depăşi 30 de zile.Având în vedere împrejurarea ca, asa cum s-a arătat, textul de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate a fost abrogat – după sesizarea Curţii Constituţionale – şi luând în considerare dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în conformitate cu care „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, Curtea constata ca excepţia a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă în acest sens.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) şi al art. 23 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurentiu Vasile Sbarcea în Dosarul nr. 1.190/2003 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește