DECIZIE nr. 313 din 6 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 885/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 885/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu prilejul soluţionării unei revizuiri îndreptate împotriva unei hotărâri a Tribunalului Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care hotărârea instanţei nu se comunică din oficiu şi în cazul când aceasta este necesară în exercitarea căilor extraordinare de atac ale revizuirii şi contestaţiei în anulare. Textul legal criticat încalcă astfel dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, "dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare".Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului”.În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 53, 124 şi 126 din Constituţie, referitoare la statul român, dreptul internaţional şi dreptul intern, universalitatea, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la informaţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, înfăptuirea justiţiei şi instanţele judecătoreşti.De asemenea, se invocă încălcarea art. 6, 13, 14, 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă reglementează comunicarea hotărârilor judecătoreşti. Astfel, ori de câte ori legea prevede că termenul de exercitare a apelului sau recursului curge de la comunicare, hotărârea va fi transmisă părţilor, în copie, precum şi procurorului, dacă acesta a participat la judecată, în conformitate cu art. 284 alin. 4 şi art. 316 din Codul de procedură civilă. În situaţia în care termenul de apel sau recurs curge de la pronunţare, hotărârea nu se mai comunică părţilor, însă, după introducerea cererii de formulare a căii de atac, va fi comunicată apelantului sau recurentului, deoarece termenul pentru depunerea motivelor se calculează de la comunicarea hotărârii (art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă).Această procedură de comunicare nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau internaţionale invocate de autorul excepţiei, ci reprezintă garanţia unui proces echitabil şi transparent, în care părţilor li se comunică, ori de câte ori le este necesară, hotărârea judecătorească respectivă. Scopul comunicării este ca părţile să ia act de conţinutul hotărârii şi să-şi poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia pe calea apelului sau recursului.În aceste căi de atac, hotărârea instanţei este necesară părţii care doreşte reformarea ei, deoarece, potrivit art. 287 şi 302^1 din Codul de procedură civilă, în cererea de apel şi de recurs trebuie indicate, sub sancţiunea decăderii, respectiv a nulităţii, motivele pentru care partea nemulţumită contestă raţionamentul instanţei de fond.Alta este situaţia în cazul contestaţiei la executare şi al revizuirii, unde cererile de promovare a acestor căi de atac nu sunt supuse aceloraşi rigori. Aşa fiind, din acest punct de vedere, situaţia părţii care promovează un apel sau un recurs este diferită de cea a părţii îndreptăţite să formuleze contestaţie în anulare sau revizuire, ceea ce justifică existenţa unor reguli de comunicare a hotărârii diferite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 885/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește