DECIZIE nr. 313 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva 2002 – S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.968/208/2008, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva – 2002 S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei pronunţate în procedura contestaţiei la executare.În motivarea excepţiei se arată că dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât limitează dreptul la apărare al părţilor, acestea fiind constrânse să îşi aleagă avocatul nu în funcţie de pregătirea acestuia, ci în funcţie de onorariu. Se apreciază că dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru asistenţa juridică prestată este încălcat prin posibilitatea judecătorului de a interveni în contractul încheiat între avocat şi client. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se creează o discriminare între două categorii de liber profesionişti, şi anume experţii, pe de o parte, şi avocaţii, pe de altă parte. Totodată, se consideră că prevederile art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil din moment ce elimină calea de atac a apelului în judecarea contestaţiei la executare.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 şi ale art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:– Art. 274 alin. 3: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.";– Art. 402 alin. 2 teza întâi: "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel […]."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Cu privire la art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, raportat la o critică identică de neconstituţionalitate, a stabilit că nu se poate pune semn de egalitate între modul de fixare al onorariului expertului şi cel al avocatului, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, iar faptul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.De asemenea, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, raportat la o critică identică de neconstituţionalitate, a statuat că acestea nu încalcă art. 21 alin. (3), art. 24 sau 129 din Constituţie, din moment ce accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Curtea constată că, întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală a acestuia, dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză. De asemenea, în lipsa indicării exprese a unui tratat internaţional pretins a fi încălcat, Curtea nu poate reţine aplicabilitatea în cauza de faţă a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva 2002 – S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește