DECIZIE nr. 313 din 20 noiembrie 2001

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 8 februarie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 75 06/03/2001
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 180 26/10/2000
ActulREFERIRE LADECIZIE 15 25/01/2000
ActulREFERIRE LADECIZIE 34 17/02/1998
ActulREFERIRE LALEGE 145 24/07/1997
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 114
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curţii de Apel Iaşi.La apelul nominal se prezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, prin consilier Daniela Hudelcu, lipsind autorul excepţiei şi Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezenta, prin reprezentant, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate considerând ca modificarea unei legi organice printr-o ordonanţa de urgenţă este conformă prevederilor art. 114 din Constituţie, interdicţia reglementării în domenii rezervate legii organice fiind aplicabilă doar ordonanţelor Guvernului, iar nu şi ordonanţelor de urgenta. Se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 75 din 6 martie 2001, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Depune, în acest sens, note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând ca textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind ca acesta este conform prevederilor Constituţiei. În acest sens se invoca Decizia nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, prin care Curtea a statuat ca interdicţia prevăzută la alin. (1) al art. 114 din Constituţie nu este aplicabilă ordonanţei de urgenta adoptate în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol. În final se considera ca, întrucât nu se invoca elemente noi, nu sunt motive pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.713/2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Mircea Ursu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin ordonanţa de urgenţă criticata a fost modificată o lege organică, "fapt nelegal având în vedere ca legislaţia română prevede că modificarea unei legi organice nu se poate face decât printr-un act normativ de acelaşi rang şi cu respectarea aceleiaşi proceduri". Se mai susţine ca "prin aceasta ordonanţa s-a modificat structura organelor de conducere a caselor de asigurări de sănătate, deşi acestea sunt instituţii publice autonome care au o structura organizatorică stabilită prin lege organică şi prin propriul statut, structura care nu se poate modifica prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, ci numai printr-o alta lege organică".Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată considera ca aceasta este intemeiata, deoarece Legea asigurărilor de sănătate nr. 145/1997 nu putea fi modificată decât printr-un „act normativ de acelaşi rang şi cu respectarea aceleiaşi proceduri”. Totodată instanţa apreciază ca ordonanţa de urgenţă criticata „modifica structura organelor de conducere ale caselor de asigurări judeţene, deşi, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 145/1997, acestea sunt instituţii publice autonome cu o structura organizatorică stabilită prin legea organică şi prin propriul statut aprobat în condiţiile legii”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statuat ca "interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional". Guvernul indica în acest sens Decizia nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi Decizia nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180 din 26 octombrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.Critica de neconstituţionalitate vizează modificările şi completările aduse unei legi organice prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului, modificări care, în opinia autorului excepţiei, contravin Constituţiei.Deşi autorul excepţiei nu invoca în motivarea excepţiei nici un text constituţional, din modul în care a formulat critica de neconstituţionalitate este evident ca se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 114 din Constituţie privind delegarea legislativă, text care reglementează atât condiţiile emiterii ordonanţelor Guvernului în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, cat şi condiţiile emiterii de către Guvern a ordonanţelor de urgenta.Prevederile art. 114 din Constituţie sunt următoarele: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, în cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. În aceste cazuri delegarea legislativă a Guvernului se face printr-o prevedere constituţională, iar nu printr-o lege specială de abilitare, adoptată de Parlament, astfel cum este necesar pentru emiterea altor ordonanţe ale Guvernului, care nu au caracter de urgenta şi în cazul cărora alin. (1) al aceluiaşi articol interzice reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice. Prin urmare, prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care se referă la cerinţele constituţionale ale emiterii de către Guvern a unor ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice, nu sunt incidente în cauza, ordonanţa criticata având caracter de urgenta şi fiind adoptată în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constituţie.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate referitoare la ordonanţe de urgenţă, statuand ca interdicţia reglementării prin ordonanţa în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilă ordonanţei de urgenta a Guvernului (spre exemplu, Decizia nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţa de urgenţă criticata ar fi neconstitutionala, deoarece o lege organică, astfel cum este în speta Legea nr. 145/1997, nu ar putea fi completată sau modificată decât tot printr-o asemenea lege organică, Curtea constata nu numai ca este neîntemeiată, dar este chiar contrară prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4) referitoare la delegarea legislativă, conform cărora Guvernul este abilitat sa emita, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenţă, fără nici o restrictie de reglementare în domeniul legilor organice.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curţii de Apel Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x