DECIZIE nr. 313 din 19 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepţia a fost ridicată de Floarea Mitran în Dosarul nr. 870/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă Floarea Mitran, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, asistată de avocat Ioan Vlaic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autoarei excepţiei, depunând şi concluzii scrise, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenta, ca prevederile legale criticate, potrivit cărora despăgubirile se acordă limitat, contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cărora sunt prevalente faţă de legea interna dispoziţiile Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, în raport cu prevederile art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu cele ale art. 6 din Protocolul adiţional la aceasta. Ţinând seama şi de dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impunea ca legea criticata, în virtutea principiului pacta sunt servanda, sa stabilească acordarea unor despăgubiri echitabile cetăţenilor români prejudiciati în urma aplicării tratatului menţionat, iar nu acordarea unor compensaţii limitate. Aceste dispoziţii sunt discriminatorii în raport cu alte acte normative, prin care, în situaţii similare, legiuitorul a stabilit repararea echitabila a unor prejudicii suferite de alte categorii de persoane persecutate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile tratatului menţionat nu sunt prevalente faţă de legislaţia interna, deoarece acesta stabileşte raporturile dintre statele semnatare, iar nu raporturile statului român cu cetăţenii săi. Statul român şi-a asumat prin tratat obligaţia de despăgubire a cetăţenilor săi, însă nu şi cuantumul despăgubirilor. Prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticata nu încalcă dispoziţiile art. 107 din Constituţie, deoarece legiuitorul nu a împuternicit Guvernul sa ia alte măsuri decât unele organizatorice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 870/CA/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepţia a fost ridicată de Floarea Mitran într-o cauza privind anularea hotărârii Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă Ministerul Finanţelor Publice, privind validarea hotărârii Comisiei Municipiului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile Tratatului încheiat între România şi Bulgaria la 7 septembrie 1940 sunt prevalente faţă de dreptul intern.Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 9/1998, republicată, şi cele ale art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 sunt neconstituţionale, deoarece despăgubirile acordate sub forma unor compensaţii băneşti pentru terenuri şi pentru recoltele de porumb, bumbac şi floarea-soarelui nu se acordă ţinându-se seama de categoria reală de teren, ci de valoarea medie a acestuia. Astfel, sunt prejudiciati „foştii proprietari ce posedau terenuri ce se incadrau în categorii superioare de calitate”. Se susţine ca, întrucât dispoziţiile tratatului nu limitează compensaţiile ce se acordă pentru suprafeţele de teren, rezultă ca trimiterea la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este contrară dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie.Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevăd ca modalităţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole şi intravilane, construcţii şi recolte se reglementează prin norme metodologice aprobate de Guvern, sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, în raport cu cele ale art. V, art. X pct. 2, 3 şi 4 şi ale art. XII din Acordul privitor la schimbul de populaţie română şi bulgara (anexa C la tratat). Cuantumul despăgubirilor a fost limitat prin art. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, care încalcă dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Constituţie şi ale art. V din Acordul privitor la modalităţile de evacuare şi de transferare a teritoriului (anexa B la tratat).Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. Instanţele competente să aplice legea sunt obligate sa acorde prioritate reglementărilor internaţionale referitoare la drepturile omului, la care România este parte, fără să fie necesar să se constate, în prealabil, neconstituţionalitatea legii interne. Textele legale criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 107 din Constituţie, hotărârile Guvernului fiind emise în executarea legilor şi având drept obiect stabilirea modalităţilor concrete de punere în aplicare a prevederilor legale.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Dispoziţiile tratatului stabilesc în sarcina statului român obligaţia de despăgubire a persoanelor strămutate din teritoriul transferat Bulgariei, însă nu şi cuantumul despăgubirilor pe care este obligat să le acorde. Legea nr. 9/1998 are menirea sa pună în aplicare obligaţia statului român asumată prin tratat, această lege având deci caracter de complementaritate faţă de tratat.Cu privire la criticile referitoare atât la stabilirea acordării unor compensaţii limitate, cat şi la modul de stabilire a acestora, se menţionează jurisprudenta Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat ca stabilirea despăgubirilor şi întinderea reparaţiilor pot fi limitate avându-se în vedere starea economică a tarii şi priorităţile sale.Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, considera ca textele legale criticate sunt în concordanta cu art. 20 alin. (2) din Constituţie, iar art. 25 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt, de asemenea, în concordanta cu cele ale art. 107 alin. (2) din Constituţie, „hotărârile Guvernului fiind emise în executarea legilor şi având drept obiect tocmai stabilirea modalităţilor concrete de punere în aplicare a prevederilor legale”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând cererea formulată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că autorul acesteia a criticat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, şi ale art. 8 alin. (2) şi art. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale se precizează ca excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din legea menţionată şi, prin urmare, Curtea constata ca este legal sesizată numai cu aceste dispoziţii, care au următorul cuprins:– Art. 2: "(1) Despăgubirile se acordă celor îndreptăţiţi, sub forma unor compensaţii băneşti distincte pentru terenuri, pentru construcţii şi pentru recoltele de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, după cum urmează:a) pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social sau, la cerere, acţiuni la societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat în judeţul de domiciliu sau invecinat, fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă compensaţii să depăşească suprafaţa prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; […] … (2) Criteriile de evaluare, modalităţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcţii şi recolte se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevăzute la art. 13. Criteriile de evaluare a construcţiilor se vor stabili în condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.” … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 107 alin. (2) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";– Art. 107 alin. (2): "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor."Curtea, analizând excepţia de neconstituţionalitate, observa ca, în esenta, critica se fondeaza pe contrarietatea prevederilor legale faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, în temeiul cărora sunt prevalente, faţă de legile interne, pactele şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, la care România este parte. Se mai observa însă ca Tratatul dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, nu are ca obiect de reglementare consacrarea unor drepturi fundamentale ale omului. Acesta este un act juridic internaţional prin care statele semnatare au transat asupra frontierei dintre România şi Bulgaria, în sectorul cuprins între Dunăre şi Marea Neagra. Dat fiind ca schimbarea frontierei s-a făcut prin transfer de teritoriu şi schimb de populaţie, s-au încheiat şi acorduri privitoare la: modalităţile de evacuare şi de transferare a teritoriului, la schimbul de populaţie română şi bulgara şi la aspecte de ordin financiar (anexele B, C şi D). Asadar, acest tratat a reglementat o suita de probleme juridice între cele doua state în condiţiile istorice cunoscute. Prin urmare, dispoziţiile tratatului menţionat nu sunt prevalente faţă de dispoziţiile Legii nr. 9/1998.Pe de altă parte, prin tratat statul român şi-a asumat obligaţia de despăgubire a persoanelor strămutate pe teritoriul sau, fără sa stabilească însă nici valoarea despăgubirilor şi nici criteriile de care trebuie să se ţină seama în stabilirea acestora. Clauza cuprinsă la art. V din Acordul privitor la schimbul de populaţie română şi bulgara (anexa C la tratat), invocată de autorul excepţiei, nu priveşte raporturile dintre statul român şi cetăţenii săi, ci raporturile dintre cele doua state cu privire la modul în care au înţeles sa reglementeze problemele rezultate din transferul de teritorii şi din strămutarea locuitorilor. Din acest motiv, nici nu puteau forma obiectul tratatului problemele privind criteriile şi procedurile de despăgubire a persoanelor strămutate, soluţionarea acestora ţinând de suveranitatea, deci de voinţa exclusiva a statului român.În jurisprudenta sa Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în materia despăgubirilor acordate prin unele legi cu caracter reparatoriu, statuand prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca "Limitarea întinderii reparaţiilor are în vedere […] posibilităţile economice şi financiare existente în raport cu alte necesitaţi şi prioritati economice şi sociale, în a căror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran […]. Referitor la reparaţia în ipoteza privarii de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului […] a stabilit, pe de o parte, ca dreptul la indemnizare trebuie să aibă un cuantum rezonabil, iar pe de altă parte ca metoda de evaluare a bunului trebuie să fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabila".Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin textele de lege criticate nu s-a stabilit ca Guvernul sa reglementeze prin hotărâre norme metodologice de alta natura decât cele de organizare a executării legilor.Pentru aceste considerente urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă.Faţa de toate acestea, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepţia a fost ridicată de Floarea Mitran în Dosarul nr. 870/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește