DECIZIE nr. 313 din 14 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marian Gabriel Fereşteanu în Dosarul nr. 3.635/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Cecilia Tamaş, lipsind partea Costel Florea, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, arătând că sintagma "în cursul urmăririi penale", cuprinsă în textul de lege criticat, creează o discriminare între inculpaţi, după cum aceştia au denunţat şi au facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri în timpul urmăririi penale sau care înţeleg a denunţa după terminarea urmăririi penale, deşi drepturile inculpatului sunt aceleaşi pe întreg parcursul procesului penal.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.635/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marian Gabriel Fereşteanu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează o discriminare între inculpaţii care au făcut denunţul în timpul urmăririi penale şi cei care înţeleg să denunţe după terminarea urmăririi penale, facilitând astfel tragerea la răspundere penală. În opinia autorului excepţiei, denunţătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei în condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, atâta vreme cât drepturile inculpatului sunt aceleaşi pe întreg parcursul procesului penal.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederea legală criticată nu creează privilegii sau discriminări, constituind o circumstanţă atenuantă legală pe care legiuitorul a înţeles s-o aplice numai unei categorii restrânse de făptuitori, în scopul descoperirii în timp util şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili modalitatea de răspundere penală pentru participanţii la procesul penal, iar faptul că acesta a reglementat prin art. 16 din Legea nr. 143/2000 reducerea pedepsei anumitor făptuitori şi numai în anumite condiţii, în faza de urmărire penală, demonstrează că a dorit să rezolve încă din această etapă, în mod util şi cu mare rapiditate, problema identificării altor persoane care ar fi săvârşit infracţiuni legate de droguri. Atâta vreme cât textul de lege criticat se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, nu poate fi reţinută critica acestuia în raport de prevederile art. 16 din Constituţie.Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată. În opinia sa, cauza de reducere a pedepsei prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, aceasta aplicându-se tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice, fără a avea la bază vreunul dintre criteriile de discriminare prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Se arată, totodată, că dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 15 din Constituţie, întrucât, chiar dacă drepturile cetăţeneşti sunt universale, drepturile procesuale au o sferă de aplicare delimitată precis de lege.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect principiului egalităţii în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, şi anume celor care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, fără a face nici o diferenţiere în cadrul acestei categorii.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi pe cele ale art. 16, privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Curtea reţine că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care aceasta denunţă, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalităţii. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, în cazul de faţă, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.De altfel, este evident că situaţiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal – urmărirea penală şi judecata – nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferenţiat.Este neîntemeiată şi critica formulată în raport de prevederile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduc nici o atingere principiului universalităţii drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie. Art. 16 din Legea nr. 143/2000 reglementează un beneficiu legal, acordat într-o situaţie determinată, pentru considerente deplin justificate, iar nu o îngrădire a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, aşa cum susţine autorul excepţiei.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marian Gabriel Fereşteanu în Dosarul nr. 3.635/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește