DECIZIE nr. 313 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa în Dosarul nr. 87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.La apelul nominal răspunde, pentru partea Marian Ovidiu Telanu, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.562D/2007 şi nr. 1.795D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul părţii Marian Ovidiu Teleanu este de acord cu conexarea celor două dosare.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.795D/2007 la Dosarul nr. 1.562D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul părţii Marian Ovidiu Teleanu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece este neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 19 octombrie 2007 şi 21 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 87/P/2006 şi nr. 114/1.372/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa, respectiv de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece este inechitabil ca martorii cu identitate protejată să fie ascultaţi în faţa instanţelor judecătoreşti în secret, fără a se da posibilitatea tuturor părţilor în cauză de a adresa acestora întrebări în mod nemijlocit, lipsind astfel posibilitatea ca toate părţile implicate în procesul penal, precum şi organele judiciare, să perceapă, în mod direct, fizionomia şi gestica acestor martori.Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura protecţiei datelor de identificare a martorului este impusă de necesitatea asigurării acestuia a dreptului la viaţă, integritate fizică şi libertate individuală, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile legale criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea apărării ordinii publice, a sănătăţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi în vederea desfăşurării instrucţiei, penale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate nu aduc atingere principiului privind liberul acces la justiţie, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi competenţă.Cât priveşte critica faţă de prevederile art. 24 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că prevederile art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală doar restrâng, în limitele prevăzute de Legea fundamentală, exerciţiul dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Protecţia datelor de identificare a martorului, care au următorul conţinut: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că dispoziţiile legale supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintă o concretizare a prevederilor constituţionale citate, necesitatea asigurării protecţiei datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea asigurării pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetăţeni care ar fi expuşi prin declararea identităţii reale a martorului a dreptului la viaţă, la integritate fizică şi libertate individuală, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicată. Restrângerea dreptului la apărare este proporţională cu situaţia care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitate drepturile şi libertăţile menţionate, şi nu încalcă acest drept, contrar celor susţinute de autorii excepţiei. Totodată, Curtea a mai reţinut că această problemă a fost examinată şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat că se admit excepţii de la principiul potrivit căruia elementele de probă trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor apărării, care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul mărturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi de a combate mărturia acestuia, hotărârea de condamnare să nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (Cazul Kostovski contra Olandei, 1989).Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa în Dosarul nr. 87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește