DECIZIE nr. 312 din 23 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Vasilică Bobaru în Dosarul nr. 11.578/231/2008 al Judecătoriei Focşani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţie ca nefondată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 11.578/231/2008, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Vasilică Bobaru în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18^1 din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice şi, ca o consecinţă imediată, un inculpat cercetat pentru o infracţiune silvică nu poate beneficia ca orice alt inculpat de posibilitatea să i se aplice o sancţiune cu caracter administrativ.Judecătoria Focşani opinează că excepţia este întemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008, statuând că articolul 18^1 din Codul penal, invocat în susţinerea criticilor formulate, se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic faţă de pericolul social generic al infracţiunii-tip incriminate de legiuitor. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea pădurii ca bun de interes public. Iată de ce nu se poate susţine că prin art. 120 din Legea nr. 46/2008 se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, Parlamentul, ca unică autoritate a ţării, fiind singurul în drept să decidă cu privire la incriminarea faptelor ce aduc atingere fondului forestier naţional, tocmai pentru a recunoaşte, între altele, oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Aşa fiind, în aceste condiţii este înfăptuită şi justiţia, sens în care nu se poate admite ideea înfrângerii principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile contestate se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare.De asemenea, nu este înfrânt nici art. 53 din Constituţie, deoarece, în absenţa afectării în vreun fel a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale, nu poate fi primită critica potrivit căreia acestea din urmă suferă vreo restrângere.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Vasilică Bobaru în Dosarul nr. 11.578/231/2008 al Judecătoriei Focşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește