DECIZIE nr. 312 din 20 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Ion Pastrama în Dosarul nr. 2.074/C/2000 al Tribunalului Vrancea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibila a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicată. Cu privire la dispoziţiile art. 41 din aceeaşi lege pune concluzii de respingere pe fond, arătând ca prin modul în care este reglementată procedura jurisdicţională în faţa Curţii de Conturi nu sunt incalcate principiile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.074/C/2000, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Ion Pastrama.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Vrancea, exprimandu-şi opinia, apreciază excepţia ca nefondata, deoarece Curtea de Conturi exercita, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi atribuţiile de jurisdicţie reglementate prin lege şi, în consecinţa, stabilirea prin art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, a competentei Curţii de Conturi în exercitarea controlului financiar şi, respectiv, a jurisdicţiei în domeniul prevăzut de lege nu contravine prevederilor Legii fundamentale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere Guvernul arata ca prin modul în care este reglementată procedura jurisdicţională în faţa instanţelor Curţii de Conturi nu se încalcă prevederile Constituţiei. Astfel, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, şedinţele de judecată ale instanţelor financiare sunt publice, părţile pot fi asistate de apărător [art. 62 alin. (2)], au dreptul să solicite şi sa administreze probe [art. 64 alin. (1) şi art. 66] şi sa exercite căile de atac (art. 81).Pe de altă parte se mai arata ca împotriva hotărârilor pronunţate în prima şi ultima instanţa de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. În felul acesta, conchide Guvernul în motivarea punctului sau de vedere, prin posibilitatea de a se adresa şi acestei instanţe judecătoreşti se realizează accesul liber la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 şi 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, dispoziţii ce au următoarea redactare:– Art. 18: "Sunt supuse controlului prevăzut la art. 17:a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome; … b) Banca Naţionala a României; … c) regiile autonome; … d) societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativteritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social; … e) organismele autonome de asigurări sociale sau de alta natura, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru."; … – Art. 41: "Colegiul jurisdicţional judeca, în prima instanţa, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionării, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 16 şi 21, având următorul conţinut:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a căror redactare este următoarea:"1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.2. Orice persoană acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.3. Orice acuzat are, în special, dreptul:a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse împotriva sa; … b) sa dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; … c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; … d) sa intrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzarii şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii; … e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere." … I. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea constata ca speta în cadrul căreia a fost ridicată excepţia este un litigiu de muncă, având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii de imputaţie. Textul art. 18 a cărui neconstituţionalitate este invocată nu constituie, deci, o dispoziţie legală de care depinde soluţionarea cauzei.În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila şi urmează să fie respinsă.II. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, acestea sunt neintemeiate, urmând să fie respinse.Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, reglementează prin art. 41 competenţa materială a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi atât cu privire la categoriile de persoane supuse judecaţii, cat şi cu privire la obiectul cauzelor pe care acesta este abilitat să le judece. Temeiul stabilirii în competenţa Curţii de Conturi a unor atribuţii cu caracter jurisdicţional îl constituie art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia, „[…] În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale”.Din analiza prevederilor Legii nr. 94/1992, republicată, rezultă ca instanţele Curţii de Conturi funcţionează, ca şi instanţele de drept comun, pe baza aceloraşi principii, şi anume: principiul independentei judecătorilor financiari [art. 107 alin. (1)]; principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, care se realizează prin aceea ca justiţiabililor din cauzele de competenţa instanţelor financiare li se aplică aceleaşi reguli de procedura şi de drept substanţial; principiul legalităţii instanţelor financiare [art. 8 alin. (1) şi art. 13 alin. (1)] şi al activităţii desfăşurate de acestea (competenţa şi procedura urmată de instanţele financiare sunt prevăzute la cap. IV din lege şi în Codul de procedură civilă); principiul dublului grad de jurisdicţie şi al folosirii căilor de atac; principiul publicităţii dezbaterilor şi al dreptului la apărare în faţa instanţelor financiare (art. 62); principiul imparţialităţii judecătorilor [art. 108 alin. (1) lit. a)].Curtea constata ca prin Legea nr. 94/1992, republicată, deosebit de căile de atac ce se exercită în cadrul jurisdicţiei financiare, s-au instituit cai de atac la instanţele judecătoreşti împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele financiare. Astfel, potrivit art. 81 din lege, „(1) Împotriva hotărârilor pronunţate în prima şi ultima instanţa de colegiile de jurisdicţie ale camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a încheierilor prevăzute la art. 61 alin. (3), se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în a carei circumscripţie îşi au sediul camerele de conturi şi a municipiului Bucureşti.(2) Împotriva hotărârilor pronunţate în prima şi ultima instanţa de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti". … De asemenea, potrivit art. 82 din lege, "Împotriva hotărârilor pronunţate în ultima instanţa de Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie. La aceeaşi secţie a Curţii Supreme de Justiţie se poate face recurs şi împotriva hotărârilor pronunţate de Curtea de Conturi, în completul de 5 consilieri de conturi".Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 48 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999) ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinţa, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile stabilite de lege. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, în jurisprudenta sa, de exemplu, în cazul Gradinger contra Austriei, 1975, ca, în ceea ce priveşte competenţa unei Curţi administrative, compatibilitatea sa cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se evalueaza în lumina caracteristicilor constitutive ale unui organ judiciar cu jurisdicţie deplina, printre acestea figurand puterea de a se reforma decizia unui organ inferior sub toate aspectele, în fapt ca şi în drept. Iar în lipsa unei asemenea competente în domeniu, acea curte nu poate fi considerată un tribunal în sensul art. 6 din convenţie.Cele statuate prin aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Competenţa instanţelor financiare reglementată de art. 41 nu contravine nici prevederilor art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părţilor în procesul civil nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferenţiat. Tratamentul diferit instituit prin art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, se întemeiază pe mai multe elemente de diferentiere faţă de alte cazuri de răspundere civilă sau materială, cum ar fi: natura proprietăţii pagubite, natura persoanelor juridice care administrează patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate şi calitatea specială a persoanelor cu răspundere principala pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze şi persoane se deosebesc de altele şi ele dau dreptul legiuitorului sa instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu în cadrul categoriilor cu situaţie identică.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 – 3 al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de Ion Pastrama în Dosarul nr. 2.074/C/2000 al Tribunalului Vrancea.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește