DECIZIE nr. 311 din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Mircea Vlăduţ, Maria Vlăduţ, Mihai Vlăduţ şi Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 404D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.071D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 404D/2011 şi nr. 1.071D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.071D/2011 la Dosarul nr. 404D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă, şi Încheierea din 9 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Mircea Vlăduţ, Maria Vlăduţ, Mihai Vlăduţ, Gheorghe Ciorogaru, Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în cauze având ca obiect ieşire din indiviziune şi, respectiv, succesiune – partaj judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 728 din Codul civil nu conţin suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, reprezentând, totodată, o aplicare defectuoasă şi abuzivă a principiului potrivit căruia "cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea". Aşa fiind, apreciază că aceste prevederi legale sunt sumare, incomplete, precare şi abuzive, iar prin forţarea unui proprietar (coproprietar sau coindivizar) de a-şi vinde "cota-parte", acest text legal "aduce repercusiuni asupra dreptului de proprietate".Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă şi Tribunalul Constanţa – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogat Codul civil din 1864, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a art. 728 din Codul civil este inadmisibilă.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluţia imprescriptibilităţii acţiunii în partaj, consacrată prin textul de lege criticat, urmăreşte asigurarea liberei circulaţii a bunurilor şi a fost edictată în interesul coproprietarilor, care, prin partaj, pot pune capăt oricând stării de coproprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 728 din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil şi, deci, şi art. 728, însă soluţia legislativă cuprinsă în acest articol a fost preluată, în esenţă, în art. 1.143 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede că „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.”Având în vedere că textul legal criticat şi-a produs efectele faţă de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cauzele concrete deduse judecăţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum. (În acest sens este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.)Examinând excepţia, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat că este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură şi simplă. Sunt situaţii, însă, când proprietatea este afectată de modalităţi şi prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietăţii o reprezintă proprietatea indiviză. Această situaţie, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari şi nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultăţii de a se exercită toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede că indiviziunea să poată lua sfârşit oricând şi în mod liber.În consecinţă, art. 728 din Codul civil dispune că "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune". Deşi acest articol se referă, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalţi coproprietari să se poată opune, cu o singură excepţie, şi anume cea prevăzută la alin. 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului.În acest context, Curtea a constatat că art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, reprezentând totodată o aplicare a principiului constituţional consacrat prin art. 15 alin. (1), potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".În final, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică prevederile art. 728 din Codul civil şi din perspectiva faptului că acestea nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate ale normelor juridice, prin faptul că acestea sunt "sumare, incomplete, precare şi abuzive".Faţă de această critică, prin Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 17 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că instanţa europeană a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, instanţa europeană a arătat că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (hotărârile din 25 mai 1993 şi din 20 mai 1999, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni contra Franţei). Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată Mircea Vlăduţ, Maria Vlăduţ, Mihai Vlăduţ şi Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă, precum şi de către Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,Augustin ZegreanMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește