DECIZIE nr. 311 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi art. III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOCOT” – S.A. din Târgu Mureş şi Albert Gheorghe Dosa în dosarele nr. 572/2006/C şi nr. 1.025/2006/C ale Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.La apelul nominal răspunde mandatarul părţilor Maria Bianca Bâra, Mihai Albu, Olimpiu Albu şi Adriana Sibiu, lipsă fiind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.425D/2006 şi nr. 53D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Mandatarul părţilor este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 53D/2007 la Dosarul nr. 2.425D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul prezent solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 22 noiembrie 2006 şi 14 decembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 572/2006/C şi nr. 1.025/2006/C, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „SOCOT” – S.A. din Târgu Mureş şi Albert Gheorghe Dosa în cauze ce au ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor decizii pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 129 din Constituţie, prin aceea că permit judecarea recursului de către instanţa care a soluţionat apelul în aceeaşi cauză. De asemenea, se susţine că trimiterea dosarelor pe cale administrativă instanţelor devenite competente să le judece încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. În continuare, arată că textele de lege criticate contravin şi principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, din motivarea excepţiei se constată că excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. II şi III din Legea nr. 219/2005. De asemenea, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorul acesteia este nemulţumit doar de alin. 1 al art. 725, critica sa vizând doar acest alineat, iar nu întreg articolul.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Art. 725 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă:"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.";– Art. II din Legea nr. 219/2005: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."; … – Art. III: "Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă instituie regula de drept comun ce constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, se constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.Potrivit art. II din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunal, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. În toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente potrivit legii noi se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de declinare a competenţei. Soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac – apelul şi recursul – sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOCOT” – S.A. din Târgu Mureş şi Albert Gheorghe Dosa în dosarele nr. 572/2006/C şi nr. 1.025/2006/C ale Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește