DECIZIE nr. 310 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.964/P/2006, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bună-credinţă de statul român a obligaţiilor asumate prin tratate, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi ascultat în deplină egalitate de către un tribunal independent din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa tribunalelor din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Astfel, autorul excepţiei arată că dispoziţiile legale criticate nu sunt suficient de clare şi că termenele şi condiţiile în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale, inclusiv a celor referitoare la folosirea căilor de atac, sunt în contradicţie cu cerinţa previzibilităţii. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea Rotaru împotriva României. Mai susţine că procedura instituită nu oferă părţilor un reper sigur, ceea ce face ca şi accesul lor la justiţie să fie incert, aleatoriu, adică limitat.Tribunalul Timiş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 5 zile de la primirea adresei, în cadrul căruia dosarul trebuie transmis judecătorului, dă expresie principiului celerităţii care guvernează procesul penal, fiind asigurate exigenţele desfăşurării unui proces echitabil.De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, ci asigură pe deplin condiţiile pentru deplina lui exercitare. Procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror oferă părţii interesate posibilitatea de a demonstra judecătorului ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul probator existente la dosar, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. În plus, în cadrul acestei proceduri petentul are deplina libertate de a-şi angaja un apărător şi de a-şi apăra drepturile şi interesele prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:"Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. […]Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 654 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 322 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 394 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei mai sus amintite, considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește