DECIZIE nr. 310 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ioan Stănescu în Dosarul nr. 6.771/94/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.771/94/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ioan Stănescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în urma interpretării greşite a Legii nr. 187/1945 referitoare la reforma agrară, care a fost o lege de expropriere, iar nu de împroprietărire, aşa cum a fost calificată de către comisia de elaborare a Legii nr. 247/2005, el, în calitate de moştenitor, nu beneficiază de restituirea integrală a proprietăţilor preluate abuziv de stat, fapt ce determină încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, dreptului de moştenire şi accesului liber la justiţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate îi vizează atât pe proprietarii deposedaţi, cât şi pe moştenitorii acestora.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul observă că, din criticile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu rezultă dacă nemulţumirea petentului este generată de conţinutul legilor sau de modul de aplicare al acestora. Dincolo de această împrejurare, în condiţiile în care legile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Guvernul îşi exprimă punctul de vedere în sensul menţinerii jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.Avocatul Poporului apreciază că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege, astfel încât critica autorului excepţiei sub aspectul omisiunii legislative în această privinţă nu respectă dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, fiind deci inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi în art. 45 privind libertatea economică. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 481 din Codul civil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în esenţă, critica autorului vizează faptul că reglementările deduse controlului împiedică persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate de a beneficia de restituirea integrală a suprafeţelor de teren deţinute înainte de preluarea abuzivă a statului, limitând această restituire la o suprafaţă de 50 ha. Critica cu un atare obiect a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând că, în considerarea obiectului de reglementare al legilor criticate – fondul funciar al României – şi a scopului reparator declarat al acestora, reglementarea condiţiilor în care legile devin aplicabile, sub aspectul persoanelor îndreptăţite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere şi al suprafeţelor retrocedabile, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie. Prin urmare, Curtea a apreciat că opţiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri în limita celor 50 de hectare este pe deplin constituţională şi în acord cu finalitatea reparatorie a legii.Însă, Curtea constată că, în principal, argumentele pe care se întemeiază critica autorului vizează lacune ale textelor de lege, care se doresc a fi complinite prin efectuarea controlului de constituţionalitate. Însă o atare operaţie excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect şi o problemă de corelare legislativă, întrucât susţinerile autorului excepţiei privesc modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ioan Stănescu în Dosarul nr. 6.771/94/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește