DECIZIE nr. 310 din 10 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L. în Dosarul nr. 21.645/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin avocat Nicolae Chirila, lipsind Societatea Comercială CASCADES ARNSBERG GMBH.Avocatul autorului excepţiei lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei, având în vedere ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale atacate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii textelor ce fac obiectul excepţiei Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 21.645/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L.În motivarea excepţiei se susţine ca textele legale criticate contravin art. 21, 24, 41, 125 şi 135 din Constituţie, deoarece "instanţele de judecată române nu pot proceda la examinarea pe fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei".Instanţa de judecată considera ca dispoziţiile legale criticate nu vin în contradictie cu textele constituţionale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Hotărârile judecătoreşti străine dobândesc, în general, forta executorie întocmai ca şi o hotărâre proprie statului pe teritoriul căruia se cere executarea, dacă se obţine exequaturul, în condiţiile stabilite de lege.Recunoaşterea efectelor hotărârilor judecătoreşti străine presupune respectarea regulii potrivit căreia admiterea efectelor se subordonează condiţiei regularitatii internaţionale, aceasta însemnând ca instanţa română verifica condiţiile prevăzute de Legea nr. 105/1992, iar o dată investită cu titlu executoriu, hotărârea judecătorească străină dobândeşte putere executorie pe teritoriul României.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu principiile constituţionale referitoare la proprietate şi la protecţia proprietăţii private. Se arata ca textele legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Legea fundamentală şi nici principiului infaptuirii justiţiei prin instanţele judecătoreşti consacrat de art. 125 din Constituţie.De asemenea, se arata ca textul legal criticat nu contravine nici art. 24 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 167 din Legea nr. 105/1992, instanţa română investită cu cererea de recunoaştere a hotărârii străine este obligată, în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, să constate ca acesteia i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, ca şi actul de sesizare a instanţei şi ca i s-a dat posibilitatea de a se apara şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.În concluzie, se apreciază ca textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este constituţional.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, al căror conţinut este următorul:– Art. 167: "Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată; … b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa sa judece procesul; … c) exista reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea. … Dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, ca i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cat şi actul de sesizare a instanţei şi ca i s-a dat posibilitatea de a se apara şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoana.";– Art. 168: "Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri:1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoaşterii încălcarea dispoziţiilor art. 151 privitoare la competenţa exclusiva a jurisdicţiei române;3. procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitiva, a instanţelor române sau se afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.Recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv ca instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o alta lege decât cea determinata de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.";– Art. 169: "Sub rezerva verificării condiţiilor prevăzute de art. 167 şi 168, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.";– Art. 171: "Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se întocmeşte potrivit cerinţelor prevăzute de legea procedurala română şi va fi însoţită de următoarele acte:a) copia hotărârii străine; … b) dovada caracterului definitiv al acesteia; … c) copia dovezii de inmanare a citaţiei şi actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsa în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste ca citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a luat hotărârea; … d) orice alt act, de natura sa probeze, în completare, ca hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute de art. 167. … Actele prevăzute în alin. 1 vor fi însoţite de traduceri autorizate şi vor fi supralegalizate, cu respectarea dispoziţiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.";– Art. 172: "Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluţionează pe cale principala prin hotărâre, iar pe cale incidenţa prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părţilor.Cererea poate fi soluţionată fără citarea părţilor dacă, din hotărârea străină rezultă ca pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.";– Art. 173: "Hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul judeţean în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea. […]"Art. 167-169 şi 171-173 din Legea nr. 105/1992, cuprinse în cap. XII secţiunea a IV-a, intitulata „Efectele hotărârilor străine”, reglementează recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilor definitive străine pe teritoriul României.Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, 24, 41, 125 şi 135, deoarece permit recunoaşterea unei hotărâri străine şi executarea acesteia, fără ca instanţele române să poată proceda la examinarea pe fond a hotărârii străine sau la modificarea ei.În legătură cu aceste sustineri Curtea observa ca, într-adevăr, executarea pe teritoriul României a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele străine este supusă unor reguli distincte faţă de cele privitoare la executarea hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instanţelor româneşti decât ca element de fapt, ce urmează să fie avute în vedere într-o hotărâre judecătorească pronunţată în România. Astfel fiind, hotărârile judecătoreşti străine pot produce efecte juridice în România numai ca urmare a recunoaşterii şi încuviinţării executării lor, în condiţiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecinţa aplicării principiului suveranităţii naţionale. De aceea, nu poate fi primită critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, liberul acces la justiţie fiind compatibil cu instituirea unor reguli speciale, pentru situaţii deosebite. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. S-a considerat ca legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Cu referire la invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 24, 41 şi 135, Curtea constata ca aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza şi, în consecinţa, critica urmează să fie înlăturată.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de faţa Curtea s-a mai pronunţat, statuand, prin Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167, 168, 169, 171, 172 şi 173 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Latina Prodplast” – S.R.L. în Dosarul nr. 21.645/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește