DECIZIE nr. 31 din 9 octombrie 2006

cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112 din 30 august 2001, în cazul condamnării inculpatului pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din această ordonanţă.



Dosar nr. 20/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112 din 30 august 2001, în cazul condamnării inculpatului pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din această ordonanţă.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 116 în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul hotărârii de condamnare pronunţate în temeiul art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, pentru luarea măsurilor prevăzute în art. 5 din acelaşi act normativ, de către organele cărora le revine această atribuţie specifică, instanţa comunică dispozitivul hotărârii de condamnare.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la organul competent să aplice măsurile prevăzute în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, în cazul hotărârii de condamnare în temeiul art. 1-3 din acelaşi act normativ.Astfel, unele instanţe au considerat că măsurile prevăzute în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în cazul hotărârii de condamnare pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din acelaşi act normativ, nu pot fi aplicate decât de instanţa de judecată.În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că, din moment ce prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 nu conţin o dispoziţie expresă cu privire la organul căruia îi revine atribuţia să aplice astfel de măsuri, iar prin specificul lor au caracterul de măsuri de siguranţă, numai instanţa de judecată le poate aplica.Alte instanţe, dimpotrivă, dispunând condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, nu au făcut şi aplicarea art. 5 din acelaşi act normativ.Aceste din urmă instanţe, care au considerat că, în caz de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, nu le revine obligaţia de a opera ele însele dispoziţiile art. 5 din aceeaşi ordonanţă, au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.În adevăr, în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată, cu modificări prin Legea nr. 252/2002, sunt prevăzute şi sancţionate ca infracţiuni unele fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România.În legătură cu aceste infracţiuni, prin art. 5 din aceeaşi ordonanţă se prevede că "Cetăţeanului român condamnat în temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani".În raport cu acest conţinut lipsit de echivoc al reglementării ce i s-a dat textului menţionat, rezultă voinţa neîndoielnică a legiuitorului ca atât măsura refuzului eliberării paşaportului, cât şi aceea a suspendării dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani să fie aduse la îndeplinire numai de organele specializate având în competenţă eliberarea sau suspendarea unor astfel de acte, respectiv de Direcţia Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor.Or, faţă de această reglementare imperativă, impusă de starea de pericol implicit pe care îl prezintă persoana care a săvârşit oricare dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, este necesar ca restricţia drepturilor la care se referă art. 5 din aceeaşi ordonanţă să fie realizată necondiţionat de către organele cu atribuţii în domeniu, numai pe baza comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus condamnarea.O atare interpretare este impusă şi de raţiuni practice, determinate de posibilitatea de a se omite să se prevadă în dispozitivul hotărârii de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 menţiunea referitoare la aplicarea art. 5 din aceeaşi ordonanţă.În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul condamnării pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute în art. 5 din aceeaşi ordonanţă se duc la îndeplinire de către Direcţia Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora le revine această atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a dispozitivului hotărârii de condamnare.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, stabilesc:În cazul hotărârii de condamnare pronunţate în temeiul art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute în art. 5 din acelaşi act normativ sunt duse la îndeplinire de către Direcţia Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora le revine această atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a dispozitivului hotărârii de condamnare.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2006.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢIDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește