DECIZIE nr. 31 din 31 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicată de Catalin Constantin Chelu în Dosarul nr. 4.958/2001 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curţii, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.958/2001, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicată de Catalin Constantin Chelu, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece acestea "ocrotesc posesia şi nu proprietatea, exprimand conceptia vechiului regim care nu apara şi nu încurajează proprietatea privată". Se afirma ca dispoziţiile criticate ar contraveni prevederilor art. 41 din Constituţie referitoare la proprietatea privată.Judecătoria Galaţi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 41 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt constituţionale şi propune respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate constituie o reflectare, pe planul dreptului penal, a dispoziţiilor constituţionale invocate. Se mai arata ca asupra constituţionalităţii art. 220 din Codul penal, în raport cu prevederile art. 41 din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, arătând ca, "departe de a fi în contradictie cu prevederile constituţionale, dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva, expresia voinţei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertăţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care se afla şi dreptul de proprietate". Se conchide ca excepţia este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 din Codul penal, care, în urma modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 140/1996, au următorul cuprins: „Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte prin violenta sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte de doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.Dacă imobilul este în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nu apara dreptul de proprietate privată, ci numai posesia ca stare de fapt. De aceea se considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, referitoare la protecţia proprietăţii private. Se afirma ca "Prin ocrotirea posesiei astfel cum aceasta este realizată de art. 220 din Codul penal se încalcă în mod vadit prevederile art. 41 din Constituţie". Se propune, în consecinţa, ca dispoziţiile legale criticate să fie modificate "în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Constituţia României", fără să se arate însă în ce ar consta aceasta conformitate.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 220 din Codul penal Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 124 din 21 mai 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, constatând ca incriminarea tulburării de posesie constituie expresia voinţei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertăţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care dreptul de proprietate privată.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 124/1997 îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 220 alin. 1-3 din Codul penal urmează să fie respinsă.Pe de altă parte, în ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor alin. 4 al art. 220 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi, constatandu-se ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" este neconstitutionala. Cu acel prilej în motivarea deciziei s-a arătat ca dispoziţiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire penală diferita, dacă imobilul este "în întregime sau în parte al statului". Textul de lege menţionat prevede că acţiunea penală urmează să fie pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, afară de cazul când "acesta este în întregime sau în parte al statului", caz în care urmează să fie pusă în mişcare din oficiu.Faţa de cele arătate, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, acestea nu mai pot face, din nou obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1-3 din Codul penal, excepţie ridicată de Catalin Constantin Chelu în Dosarul nr. 4.958/2001 al Judecătoriei Galaţi.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, invocată de acelaşi autor în aceeaşi cauza.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește