DECIZIE nr. 31 din 2 martie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Temeco” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.694/1997 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constata lipsa părţilor Societatea Comercială "Temeco" – S.A. şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Timiş, legal citate.Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 1998 Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Temeco” – S.A. din Timişoara. În motivarea excepţiei se arata ca prevederile art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 conferă putere de titlu executoriu, printr-o lege ordinară iar nu printr-o lege organică, unor acte întocmite de organele fiscale. Aceasta exprima de la bun început ideea prezumţiei de vinovăţie a persoanei fizice sau juridice controlate, atentand astfel la dreptul de proprietate privată.Se instituie prezumţia de dobândire ilicită a averii şi posibilitatea executării întemeiate pe un act unilateral, care nu este rezultatul unui act de justiţie. Se considera ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (7), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 72 alin. (3), art. 107 alin. (3), art. 114 alin. (1) şi art. 125 alin. (1) din Constituţie.Contrar prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Curtea Constituţională, în temeiul aceleiaşi prevederi legale, precum şi în temeiul art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, a solicitat Judecătoriei Timişoara să îşi completeze încheierea de sesizare cu opinia sa. Potrivit opiniei exprimate prin Adresa nr. 9.694/1998, Judecătoria Timişoara apreciază ca art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 „nu permite dreptul la apărare al debitorului, ignorandu-se procedura investirii cu formula executorie prevăzută de Codul de procedură civilă, în timp ce organele statului stabilesc creanţele prin titluri executorii, ingaduindu-se deci acestora de a fi atât parte (creditor), judecător şi executor, dispoziţii contrare însă art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie”. Se mai arata ca procedura de executare silită şi de emitere a titlurilor executorii tine de activitatea judecătorească şi ca actele organelor fiscale, pentru a deveni titluri executorii, ar trebui supuse procedurii de investire cu formula executorie, conform art. 372 şi 376 din Codul de procedură civilă. S-ar realiza în felul acesta, în mod egal, posibilitatea pentru părţi de a-şi formula apărarea legală.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 este nefondata, cu motivarea ca, potrivit Constituţiei, nu este necesar ca pentru procedura de judecată, din care face parte şi procedura executării silite, reglementarea să se facă prin lege organică. În acest sens sunt invocate art. 125 alin. (3) din Constituţie, jurisprudenta Curţii Constituţionale, precum şi art. 721 din Codul de procedură civilă, conform căruia prevederile acestui cod alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială, ele aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care nu cuprind dispoziţii potrivnice. În legătură cu faptul ca actul organului financiar calificat drept titlu executoriu „nu este rezultatul unei jurisdicţii”, se arata ca în Codul de procedură civilă exista texte, cum ar fi art. 205, 278, 279, art. 374 alin. 1, art. 581 alin. 4, care admit „excepţii de la regula titlului executoriu investit cu formula executorie, prevăzută de art. 269”. De asemenea, se face trimitere şi la unele reglementări speciale, între care se menţionează art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi art. 52 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, care recunosc calitatea de titlu executoriu anumitor acte, fără a se pretinde îndeplinirea formalităţi investirii cu formula executorie. Se mai arata ca art. 76-81 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, reglementand contestaţia la executarea silită, dau posibilitatea accesului la justiţie în cazul în care titlul executoriu nu este emis conform legii. În legătură cu prezumtiile de vinovăţie şi de dobândire ilicită a averii, evocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, se apreciază ca emiterea de către organele financiare a titlurilor de creanta şi a titlurilor executorii se face pentru îndeplinirea unor „obligaţii prevăzute de lege”, a căror respectare „poate fi privită ca o îndatorire fundamentală în sensul art. 15 alin. (1) din Constituţie”. Deci nu se poate susţine ca organele financiare pornesc de la prezumtiile invocate de contestatoare ori ca prin stabilirea obligaţiilor legale de plată s-ar atenta la dreptul de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia priveşte dispoziţiile art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996, dispoziţii care prevăd:"Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligaţia bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.I. În legătură cu susţinerea potrivit căreia conferirea puterii de titlu executoriu unor acte întocmite de organele fiscale este neconstitutionala, se retine ca, potrivit prevederilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se poate realiza "în virtutea unei hotărâri judecătoreşti" sau "în virtutea unui titlu executoriu". Din aceasta formulare a legii rezultă ca temeiul pornirii unei executări silite nu îl constituie numai hotărârea judecătorească, ci şi un alt titlu executoriu definit ca atare prin lege.În consecinţa, conferirea prin art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 a calităţii de titlu executoriu actului emis sau aprobat de organul competent, prin care se stabilesc obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul de plată, nu contravine prevederilor art. 372 din Codul de procedură civilă.În legătură cu posibilitatea executării silite a creanţelor fiscale, fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească, prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că "însuşi Codul de procedură civilă, la art. 372, prevede posibilitatea executării silite pe bază de hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. Deci, potrivit legii, nu numai hotărârile judecătoreşti investite cu formula executorie constituie titluri executorii, ci şi alte titluri, în cazul în care legea le conferă aceasta calitate. Astfel sunt, de exemplu, titlurile notariale, iar legiuitorul poate, cu respectarea prevederilor constituţionale şi din motive de oportunitate, sa instituie asemenea instrumente legale de executare. Ele nu au semnificatia încălcării regimului de separaţie între puterea legiuitoare şi cea judecătorească, cat timp debitorul are posibilitatea ca, pe calea contestaţiei la executare, sa supună litigiul ce ar rezultă din opunerea sa la executare instanţei judecătoreşti". În acelaşi sens este şi Decizia nr. 3 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999.II. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 se întemeiază şi pe susţinerea ca aceste texte ar fi trebuit să fie cuprinse într-o lege organică, iar nu într-o ordonanţa emisă în temeiul unei legi de abilitare. Şi aceasta critica este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează a fi respinsă.În sistemul Constituţiei, calificarea legilor este prevăzută chiar de textele acesteia şi nu este lăsată la aprecierea autorităţilor publice sau a altor subiecte de drept. Astfel, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, prin lege organică se reglementează "organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi". Rezultă ca legiuitorul constituant a înţeles sa reglementeze numai pentru aceste autorităţi, prin lege organică, organizarea şi funcţionarea, în timp ce, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Referitor la faptul ca este posibil ca prin ordonanţa Guvernului, emisă în baza unei legi de abilitare, să se reglementeze în domeniul procedurii civile, în care se include şi procedura executării silite, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997. Prin aceasta decizie s-a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al altor dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice".În consecinţa, conferirea prin textul criticat a calităţii de titlu executoriu actelor emise de organele fiscale nu este de domeniul legii organice, ci al legii ordinare. Ca atare, nu poate fi reţinută nici susţinerea referitoare la încălcarea art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc ca ordonanţele emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare nu pot reglementa în domeniul legilor organice.III. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invoca în susţinerea acesteia şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), referitoare la protecţia proprietăţii, coroborate cu art. 72 alin. (3) lit. i) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ. Se motiveaza ca reglementarea cuprinsă în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 este de domeniul contenciosului administrativ şi, deci, al legii organice.Aceasta critica nu poate fi reţinută, deoarece problema titlului executoriu aparţine executării silite şi, deci, procedurii civile, care include şi reglementarea contestaţiei la executare. Nimic din reglementarea cuprinsă în art. 25 din ordonanţa nu vizează procedura contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990. Mai mult, cap. III al ordonanţei reglementează contestaţia la executarea silită efectuată în condiţiile acestui act normativ.Referirea la art. 41 alin. (7) din Constituţie, care prevede că averea dobandita nu poate fi confiscată şi care instituie prezumţia caracterului licit al averii dobândite, este lipsită de relevanta în cauza, întrucât titlul executoriu contestat în procesul în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu priveşte confiscari de bunuri, stabilite în cadrul unui proces penal sau în temeiul constatării săvârşirii unei contravenţii, ci priveşte datorii neplătite către bugetul de stat. Ca atare, nu pot fi evocate prezumţia de vinovăţie şi prezumţia de dobândire ilicită a averii. Aceasta, întrucât, pe de o parte, textul criticat ca neconstitutional nu instituie asemenea prezumţii, iar pe de altă parte, art. 41 din Constituţie, care instituie protecţia proprietăţii private, trebuie examinat în corelare cu prevederea constituţională a art. 53, potrivit căruia "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".Prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, la care, indirect, face trimitere autoarea excepţiei, este proprie procesului penal şi deci irelevanta în aceasta cauza.IV. Critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, prin instituirea titlului executoriu sub forma actului emis de organul financiar competent, fără intervenţia justiţiei, nu poate fi reţinută.Conform art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi conform art. 76-81 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, judecarea contestaţiilor la executarea silită este de competenţa instanţelor judecătoreşti în faţa cărora contestatarul îşi poate face apărările inclusiv în ceea ce priveşte titlul executoriu. De altfel, în cauza, acest drept a şi fost exercitat prin introducerea contestaţiei la executare, care a generat procesul în cadrul căruia excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată.V. Evocarea de către autoarea excepţiei a încălcării art. 1 alin. (3) din Constituţie, conform căruia "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate", nu are relevanta în cauza.Art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, la care se referă excepţia, nu este de natura sa pună în discuţie principiile generale pe care acest text al Constituţiei le proclama.Asa cum s-a reţinut deja, instituirea prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996, a unui alt titlu executoriu decât hotărârea judecătorească este conformă cu textele şi cu principiile Codului de procedura civilă şi nu încalcă nici unul dintre textele Constituţiei.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Temeco” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.694/1997 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 1999.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește