DECIZIE nr. 31 din 19 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă, personal, partea Ioan Achiţei, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.156/2005, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Toader Barbu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16, art. 21 alin. (3) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece titularii dreptului de proprietate al cărui obiect este evaluat la 1 miliard lei se bucură de o ocrotire suplimentară (beneficiind atât de calea de atac a apelului, cât şi de cea a recursului), pe când ceilalţi titulari ai dreptului de proprietate, al cărui obiect este evaluat la o valoare sub 1 miliard lei, beneficiază doar de calea de atac a recursului. În consecinţă, reglementarea criticată creează o evidentă discriminare între cele două categorii de părţi, bazată exclusiv pe criteriul de valoare a litigiului.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Faptul că legea prin care s-a modificat Codul de procedură civilă instituie numai o cale de atac, şi anume recursul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare sub 1 miliard lei, nu poate fi interpretat ca o limitare a dreptului persoanelor de a avea acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât este vorba de dispoziţii procedurale, care sunt de strictă şi imediată aplicare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin reglementarea criticată a fost modificat textul alin. 1 al art. 282^1 din Codul de procedură civilă, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. 282^1 din codul mai sus menţionat. Acest text de lege prevede că nu sunt supuse apelului, între altele, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, ceea ce nu contravine însă nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, apreciază că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine principiului liberului acces la justiţie, întrucât părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. În final, arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii prin care a fost modificat art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se însă substanţa reglementării legale supuse controlului.În aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, dispoziţii care au următoarea redactare: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.”Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură ce stabilesc categoriile de hotărâri judecătoreşti care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.De altfel, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi principii constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Toader Barbu în Dosarul nr. 2.156/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește