DECIZIE nr. 308 din 8 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 615 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin Ioan Cotfas în Dosarul nr. 6.617/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, motivând că principiul publicităţii se impune a fi respectat şi cu privire la procesul de divorţ deoarece în cursul acestuia se dispune uneori asupra unor probleme care depăşesc cadrul vieţii intime, familiale şi private, de exemplu problema încredinţării copiilor minori.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.617/2003, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 615 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Sorin Ioan Cotfas, pârât în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dezbaterea în şedinţă publică a acţiunii în desfacerea căsătoriei, prin specificul probelor administrate, aduce atingere art. 26 din Constituţie, republicată, privind viaţa intimă, familială şi privată. Judecarea în şedinţă publică sau în sala de consiliu ar trebui să fie lăsată la latitudinea părţilor, singurele îndreptăţite să decidă asupra caracterului public sau confidenţial pe care înţeleg să-l atribuie soluţionării problemelor lor.Judecătoria Târgu Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, regula publicităţii şedinţei de judecată în care se soluţionează cererea de desfacere a căsătoriei este determinată de caracterul social al căsătoriei şi de impactul desfacerii acesteia asupra copiilor minori.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, motivând că publicitatea şedinţei de judecată este, în majoritatea cazurilor, justificată de funcţia educativă a procesului, care trebuie să fie echitabil şi imparţial, precum şi de eventualul interes manifestat de orice altă persoană străină de litigiu. În ceea ce priveşte procesul de divorţ, nu se poate însă afirma fără rezerve că aceleaşi considerente prevalează în raport cu dreptul părţilor la ocrotirea vieţii lor intime, familiale şi private.Dacă în general în litigiile civile şi în cauzele penale statul, prin măsurile legislative adoptate, precum şi autorităţile statale, prin aplicarea reglementărilor în vigoare, pot prezuma şi pot statua asupra interesului public faţă de interesul privat, nu acelaşi lucru se poate spune despre procesele de divorţ. În cadrul acestora aducerea în discuţie a detaliilor privind relaţiile dintre soţi – atitudinea lor reciprocă, aspectele ce ţin de viaţa intimă, de relaţiile extraconjugale, de orientările sau apartenenţa sexuală, de corespondenţa acestora, de aspecte pecuniare, de convingeri şi opţiuni religioase – constituie regula. În virtutea principiului consacrat în art. 26 din Constituţie, republicată, şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nimeni nu ar trebui să fie obligat să îşi expună public viaţa privată şi de familie, cu excepţia unor motive serios justificate care, într-o societate democratică, să se impună "pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor sau libertăţilor altora". Astfel de elemente care să justifice atingeri ale drepturilor invocate anterior nu se regăsesc într-un proces de divorţ decât foarte rar, aşa că nu este justificată ca regulă publicitatea dezbaterilor.În condiţiile în care atât dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, cât şi publicitatea şedinţei de judecată sunt principii constituţionale, legea ar trebui să dea prioritate în această materie celui dintâi principiu, adică să dea expresie în mod neechivoc, făcând aplicabilă excepţia îngăduită de art. 127 din Constituţie, republicată, dreptului soţilor de a decide dacă doresc sau nu să facă publice aspecte ale vieţii lor intime şi familiale.Este adevărat că textul atacat prevede posibilitatea judecării cererii de divorţ în camera de consiliu, dar în acest mod nu se pune accentul şi nu se valorifică dreptul părţilor de a decide cu privire la dezbaterea publică a propriilor probleme din viaţa intimă, familială şi privată. De altfel, decizia de a soluţiona cauza în sala de consiliu, constituind o excepţie de la principiul publicităţii şedinţei de judecată, trebuie motivată de instanţă.Soluţia potrivit căreia în materie de divorţ regula să nu fie publicitatea, ci, dimpotrivă, soluţionarea cauzei în camera de consiliu corespunde tendinţelor actuale manifestate la nivel european, de accentuare a protecţiei şi respectului faţă de viaţa intimă, familială şi privată. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât, în majoritatea cazurilor, divorţul priveşte şi interesele minorilor, iar în cazul căsătoriilor din care au rezultat copii minori nu este posibil, de lege lata, divorţul prin acordul soţilor, ca modalitate de protecţie a vieţii lor intime.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prevederile art. 615 din Codul de procedură civilă instituie regula potrivit căreia cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică, dar şi excepţia de la această regulă, conform căreia instanţa poate dispune judecarea cererii de divorţ în camera de consiliu, dacă apreciază că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecată sau administrare a probelor. În aprecierea caracterului public sau secret al şedinţei de judecată, instanţa trebuie să acţioneze în cadrul strict stabilit de lege, cadru care nu este în contradicţie cu exigenţele dreptului la viaţă intimă, familială şi privată al persoanelor fizice. În acest context, textul de lege criticat trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care permit instanţei să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea publică sau părţile. În cazul divorţului, trebuie avut în vedere şi caracterul social al căsătoriei, deoarece aceasta nu constituie o problemă strict de ordin personal, ci interesează şi societatea.Dispoziţiile criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (2) din Constituţie, republicată, conform cărora condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege, cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute numai prin lege, precum şi cu prevederile art. 127 din Constituţie, republicată, care dispun că şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege, deoarece principiul publicităţii constituie un principiu fundamental al înfăptuirii justiţiei într-un stat de drept. Mai mult, dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră regula judecării cauzei în mod public, dar şi cu excepţia de la această regulă, justificată printre altele de protecţia vieţii private a părţilor la proces.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 615 din Codul de procedură civilă. În realitate, aşa cum rezultă din notele scrise depuse de autor la instanţă, critica de neconstituţionalitate se referă exclusiv la dispoziţiile alin. 1 al art. 615 din Codul de procedură civilă.Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 615: "Cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică. Instanţa va putea să dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 26 din Constituţie, republicată, care au următorul conţinut:– Art. 26: "(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri." … Examinând excepţia, Curtea constată că principiul publicităţii şedinţelor de judecată este înscris atât în art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi în art. 127 din Constituţie, republicată.Publicitatea este considerată o garanţie a corectitudinii şi imparţialităţii judecătorilor, a independenţei acestora, contribuind totodată la promovarea încrederii cetăţenilor în administrarea justiţiei.Legiuitorul român a instituit ca regulă publicitatea şedinţei în care se judecă cererea de divorţ, în considerarea faptului că transparenţa actului de justiţie este necesară în aceste procese, deoarece problemele care se pot pune, cum ar fi, de exemplu, încredinţarea copiilor minori, depăşesc cadrul vieţii intime a soţilor, prezentând interes public.Pe de altă parte, protecţia vieţii private a părţilor în procesul de divorţ este asigurată prin reglementarea în textul criticat a excepţiei de la regula publicităţii, în sensul că instanţa va putea să dispună judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor. În acelaşi scop, în art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a acordat instanţei posibilitatea de a dispune ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, sau părţile.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin Decizia nr. 56 din 13 octombrie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 1 februarie 1994. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin Ioan Cotfas în Dosarul nr. 6.617/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2004.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește