DECIZIE nr. 308 din 6 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara Secţia civilă în Dosarul nr. 10.789/C/2005.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 145D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstitu-ţionalitate a aceloraşi prevederi legale şi este invocată de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor excepţiei, mandatar cu procură la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 91D/2006 şi nr. 145D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul autorilor excepţiei Korcsak Carol şi Korcsak Helene lasă la aprecierea Curţii conexarea dosarelor menţionate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 145D/2006 la Dosarul nr. 91D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autorilor excepţiei Korcsak Carol şi Korcsak Helene solicită admiterea acesteia, cu susţinerea că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2) şi (8) şi art. 148 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, precum şi scopului Legii nr. 10/2001, prin instituirea unui termen de prescripţie derogator de la dreptul comun în materia dreptului de acţiune în constatarea nulităţii absolute. De asemenea, se susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 590/2003 privind tratatele.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 18 ianuarie 2006 şi 26 ianuarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.789/C/2005 şi nr. 2.446/2005, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă şi Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 10.789/C/2005 şi de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât contravine dispoziţiilor art. 16, 21, 44 şi 53 din Legea fundamentală. Se arată că termenul de prescripţie special, reglementat prin art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, încalcă dreptul de acces la justiţie, deoarece nu respectă principiile proporţionalităţii ingerinţei statului asupra exercitării dreptului şi al rezonabilităţii acestei măsuri, astfel încât să nu fie afectată însăşi existenţa dreptului, principii instituite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, instanţa de judecată arată că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene s-a statuat că, în vederea garantării accesului efectiv la actul de justiţie pentru persoanele fizice sau persoanele juridice, este necesar ca termenele de prescripţie a dreptului de acţiune să fie rezonabile, astfel încât să nu determine o exercitare dificilă sau chiar imposibilă a dreptului însuşi. În concluzie, în opinia instanţei de judecată, limitarea dreptului de acces la justiţie, prin instituirea unui termen de prescripţie de un an, în materia constatării nulităţii absolute, este excesivă în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, ceea ce impune o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.De asemenea, autorii excepţiei Korcsak Carol şi Korcsak Helene susţin că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 încalcă art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece validează contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub sfera de reglementare a actului normativ criticat, încheiate prin fraudarea legilor.Tribunalul Covasna apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1), referitoare la îndeplinirea obligaţiilor statului ce-i revin din tratatele la care este parte, şi alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 44 – Dreptul de proprietate privată şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulităţii absolute. Această soluţie a legiuitorului este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994) s-a reţinut că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie încălcat.Mai mult, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de acces la justiţie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".De asemenea, în cauza Stubbings contra Regatului Unit al Marii Britanii (1996), instanţa de contencios european al drepturilor omului a arătat că statele părţi ale Convenţiei se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului de acces la justiţie.În ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Curtea reţine că, prin Hotărârea Santex, din 27 februarie 2003, instanţa de la Luxemburg a statuat, în legătură cu instituirea unor termene de prescripţie pentru unele proceduri referitoare la achiziţii publice, că definirea condiţiilor în care operează aceste termene ţine de ordinea juridică a statelor membre şi corespunde, în principiu, exigenţei aplicării principiului securităţii raporturilor juridice.De altfel, Curtea constată că în numeroase cauze a statuat că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 16, 21, 44 şi 53 din Constituţie. În acest sens este Decizia nr. 253/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Decizia nr. 372/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, şi Decizia nr. 78/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând nici un element nou, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (8), privind interdicţia de confiscare a averii dobândite licit şi prezumţia de dobândire licită a averii, precum şi în art. 148 alin. (2), (3) şi (4), referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderării, precum şi la garantarea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă în Dosarul nr. 10.789/C/2005 şi de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește